Eu nu alung nimic, în gândul meu,
Din râuri naște dragostea cuvinte,
Pe chip mi-am încrustat iubirea ta
Cu fierul înroșit de jurăminte.
Mi-am zugrăvit în palme-al tău contur,
Azi port pe buze gustul cărnii tale,
Hrănitu-m-am cu dor neliniștit
La masa nopții-am deșărtat pocale
Din trupul tău ca dintr-un vin sfințit.
Eu m-am împărtășit sorbind lumină,
Am curs ca mierea-n faguri clocotind,
Faptura ta de ostie divină în pământene gânduri presădind.
Și mi-ai fost cald-amar în gust de lună,
Mi-ai fost și îmi rămâi cel mai dorit
Râvnitul măr sălbatic din grădină,
Din marea de păcate mi-ești ursit.
Da, am mușcat și voi să mușc din nou,
Ca-n smoala nopții să mă pierd în tine,
În zori să nu se știe cine-am fost…
Doar urma să-mi găsească în iubire.
