Poezie

Hai să facem schimb de inimi, Fără niciun fel de....cost, Să văd şi eu, ţi-a fost bine? Să vezi şi tu cum mi-a fost... Hai să facem schimb de inimi, Ori ţi-e frică să-ndrăzneşti?! Eu 

Mă cheamă Pegas, și cândva am zburat peste munții interziși vouă. M-am sărutat cu ploile, cu vântul, cu norii,cu zăpezile. Soarele era și el pe acolo ca element de decor,în așteptare. Mă cheamă Pegas lumina 

E-atâta bucurie când susură izvorul, și își prelinge apa pe rădăcini de pin, sau când se prăvălește năvalnic înspre vale, lovindu-se de piatră cu un prelung suspin și-i tot atâta jale când omu-l stăvilește, dând 

Te știu pe de rost. Te pot recita ca pe o poezie Dragă mie, Te pot cânta din zori Și până în noapte. Clipă de clipă, ceas de ceas, Te-am învățat, Zi și noapte te-am 

Emotii... nestiute, neintelese Necontenit incearca al meu trup. Din vise par a fi culese Si din necunoscut ele se rup. Graiesc ca, nu stiu ce se-ntampla Atunci cand chipul ti-l zaresc. Cand mana ta in 

Prin grădina mea te plimbi Pe o bicicletă încărcată cu flori Ai părul desfăcut și plin de petale Și zâmbești ori de câte ori Îți găsești gândurile tale Să nu cobori de pe bicicletă Te 

De cînd ne știm ne întrebăm de lucruri, oameni, fapte De mici copii ne minunăm din zori și pînă-n noapte Cu vremea credem și sperăm că sens noi lumii știm să dăm La tot ce 

Nu am fost, sunt și voi fi mereu De câte ori din lut am să renasc Același suflet într-un vis mai greu Sau mai ușor, depinde cea rămas De învățat și de parcurs la pas. 

Nu va mai fi o altă zi ca azi, o altă dimineață ca aceasta, aceeași adiere printre brazi și-aceiași pași grăbiți să urce coasta. Nu se va repeta acest azur cu petecele lui de nori 

Dacă te dau uitării, nu-i o vină, e simplul fapt că vreau să trăiesc, să admir mugurii uzi de lumină și broaște ce-n prinți se rătăcesc. Ne leagă sângele ce l-am vărsat în noaptea sfeșnicelor 

"La steaua care-a răsărit” "Şi dacă de cu ziuă” a apus devreme, Venim să ne-nchinăm necontenit Şi-ţi recităm eternele poeme. "De-or trece anii…” cum trecură, Noi nu te vom uita nicicând, "Poet” nepereche din literatură 

Voi scrie versul ce ajunge pân’ la tine Poemul călător pe al tău drum plecat O rimă care-n brațe încă te mai ține Din sărutări ce mai aveam de dat Voi scrie versul ce te 

Se-așterne iar o seară departe de noi Cei ce-alergam printre vise și doruri Și tâmpla puneam peste clipe și-apoi Priveam enigmatic albastrul din ceruri. Povești îmi șopteai despre zâne și prinți Și umbre adânci ce-au 

In acel suflet ce se afla In acei ochi ce te privesc, In acea voce-atat de clara Si acele buze se topesc. Om neincrezator ce esti! Purtat de-un val necunoscut In al ei suflet tu 

Poezia nu-i un vis ci un strigăt neatins, Poezia nu-i Zbor... în limbajul florilor Când o pasăre măiastră, zilnic vine la fereastră... Și în zborul ei ușor, Ne alungă un Fior.