Poezie

De când clepsidra am spart și de trecerea timpului am uitat, șapte cai albi, ca spuma mării, cu coamele învolburate de vântul stelar, care aleargă mâncând jar, trăgând o caleașcă de aur, plină de dorințe 

Tu esti dependența mea..., Cum soarele iși are răsăritul si amurgul are luna. Un nor odată mi-a șoptit: Oare soarele își doreste luna? Demonul vrea frică,pacea vrea război? Sau toate acestea le-am născocit noi? Cand 

Se ratacesc de umbre, cuvintele tarzii, Ascunse de un zambet, cu teama de a fi Tanjesc dupa lumina, caci vor ca sa traiasca; Dar se caznesc in sensuri- nu stiu sa rataceasca... Franturi din praf 

însoţit de toate patimile şi îmbrăcat cu straie de culoarea sentimentelor am ajuns în locul în care beau îngerii apă te caut stingher mai departe pe toate malurile și de jur –împrejurul existenţei mele de 

nu-i o zi bună pentru despărţire... cad nori din cer peste oraşul gol şi printre umbre rătăcite-aiurea se-nvălmăşesc iluzii rostogol ca şi ciulinii peste câmpuri arse sub poala toamnei triste în amurg. nu-i o zi 

Mă vei vedea în ziua fără ore pline Abia atunci vei fi din nou cu mine Mă vei vedea o clipă, o secundă, un minut Când vei privi în pace pe dincolo de scut Mă 

Divin e suflul ce aprinde cenușa ce-ațipise, Scântei dansând în noapte, animate de Focul Veșnic din care s-au desprins cândva. Lumină pulsând pe portativul sunetelor minunate pe care doar inima le poate recita. Divin e 

Când e Crăciunul, drumurile toate acasă duc, acolo unde știm că ne așteaptă suflete curate, pe care pân’ la ceruri le-ndrăgim: o mamă,-ntotdeauna-nlăcrimată de bucurie fiindcă am ajuns în brațele-i deschise și-nsetată să ne privească-o 

în gând tăcerea schingiuie cuvinte și-o foame de lumină viscoleşte printre copacii-nvineţiţi de toamnă, prin ceaţa asta care-n noi tot creşte. fâșii de brumă cad şi curge luna atât de fantomatică și grea ca şovaiala 

Tu, care mereu pleci, îmi aduc aminte, mă țin de cuvinte.. Vara caldă la Copacul meu din Deal, cu vântul ce-mi înfășura încet gleznele și mă gâdila când mai sprinten, când mai lin. Chicoteam. Norii 

Se pare că oare Pun o întrebare? Un-ici prin într-un-soare Nimic nu poa să sboare Evlavi-oase-nea umoare Rămâne-n marea-moare Iubind.

Vino în visul meu, Să te iubesc cum știu eu. Ia-mă în visul tău, Să mă iubești mereu. Să facem din două vise unul, În care să ne începem zborul, Să devenim din doi, unul, 

Ți-am dat o floare, tu mi-ai dat o mie Când mi-ai surâs cu o privire Ți-am dat o mână, tu pe amândouă Ne-am dat o fericire nouă Ți-am dat un zâmbet, tu mi-ai dat o 

Nici trandafirii nu mai au frunze! Parfumati si de ploaie-ncarcati, Poarta-n petale povara din nori Si privindu-i asa-mpovarati, Te strabat dintr-o data ai toamnei fiori. In vara de foc au ars parfumat, Culori de clestar 

Iarna palmei mele-mi plânge, Cand tu mă strigi de după zare, Cu-atâtea amintiri de verde sănge Printre troienele-mi atât de-amare. Cu arma zâmbetului tău mă plimbi, Printre tăciuni de albastră lamă stinsă Și inima tot