nu-i o zi bună pentru despărţire…
cad nori din cer peste oraşul gol
şi printre umbre rătăcite-aiurea
se-nvălmăşesc iluzii rostogol
ca şi ciulinii peste câmpuri arse
sub poala toamnei triste în amurg.
nu-i o zi bună pentru-o despărţire!
în mine curgi, din tine eu mă scurg
şi pe asfalturi umede de ploaie
cu stropii mă amestec şi mă sparg
cu paşi împleticiţi sub spaima clipei
ca o corabie fără catarg.
străbat oraşul pustiit de inimi
cu paşi grăbiţi pe străzi în amorţire –
sub tălpi îmi urlă cioburile verii:
nu-i o zi bună pentru-o despărţire!
şi mă gândesc că… uite! poate mâine
să doară mai puţin se va-ntâmpla.
măcar să nu mai fie-atâta ploaie
sau poate să-mi zâmbească cineva.
