Mă vei vedea în ziua fără ore pline
Abia atunci vei fi din nou cu mine
Mă vei vedea o clipă, o secundă, un minut
Când vei privi în pace pe dincolo de scut
Mă vei vedea chiar printr-o ceață rece
Când timpul se îndoaie și parcă nu mai trece
Atunci îți voi zâmbi la fel ca la-nceput
Fără să-ți spun nimic și totuși deloc mut
Mă vei vedea când paradisul se destramă
Sperând măcar un val când marea e prea calmă
Voi fi tot eu același mult prea imposibil
Și totuși chiar atunci mă vei iubi teribil
