Tăcerea

în gând tăcerea schingiuie cuvinte
și-o foame de lumină viscoleşte
printre copacii-nvineţiţi de toamnă,
prin ceaţa asta care-n noi tot creşte.
fâșii de brumă cad şi curge luna
atât de fantomatică și grea
ca şovaiala pasului prin clipa
în care n-am să te mai pot cânta.
prin ceaţa asta de sfârşit de lume
mă înrobesc tăceri alunecoase –
viclene, ierburi şerpuie pe glezne
ca niște spaime veșnic credincioase
de care nu mai pot să mă dezleg…
de care nu mai știu să mă dezleg…
nu simți nevoia să cuprinzi în brațe
al sufletului meu zbucium intreg?

privirea ta mă uită și mă minte …
în gând tăcerea schingiuie cuvinte.

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Nina Tărchilă

Nina Tărchilă Facebook | De același autor

Sufletul meu respiră prin cuvânt. Așa își traduce emoțiile cât să le înțeleagă și ceilalți, așa spune povești despre lumina și întunericul din el, despre viața asta trăită parcă între oglinzi paralele, ca într-un puzzle fără sfârşit. Dar cuvântul e doar povestea emoției - înaintea lui este întotdeauna bătaia aia in plus a inimii. Și totul este să o auzi atunci când se-ntâmplă cât să ai ce povesti!

Recomandări

Adaugă comentariu