Câtă iubire încape într-un suflet?
Oamenii vin și pleacă, iar noi îi iubim. Dar cum măsurăm cât îi iubim? Care e limita maximă de oameni care pot fi iubiți autentic într-o viață de om? Și cum știm când îi iubim?
2018
Decembrii
Celui mai bun prieten, ucis în Revoluția din Decembrie ’89 Întâlnește-mă-n gânduri când stele cobor Să-și prindă odihnă de-o cale în noi, Să prindă amintiri în rever printre ploi Ce-și picură stropii greoi peste dor.
Sunete
Vioara este un un vis sonor magic. Este un vis care ne poate face să evadăm din acele abisuri ale existenței și să ne înălțăm ochii către cer. Este o forță arhimedică, dar sonoră. Sunetul
Din ce în ce mai des
Aplec copacul şi-i sărut ramul Muguri în pântec să-i răsară, Îi las un zâmbet pe frunza galbenă Şi pe celelalte ce plecară Încăpăţânate de zbor, De îmbrăţişarea cu pământul Pe la amiază,când ora devine rumenă
Amintirile, prelungiri de viață…
La urma urmelor, ați putea să vă întrebați dacă ne naștem singuri și murim singuri, atunci care este acea valoare fundamentală permanentă pe care o au legăturile? (Irvin Yalom- Privind soarele în față) Legăturile răsar
10 ziariști români beneficiază de un stagiu de pregătire la UE
Programul Bursele JTI pentru Jurnalisti - editia 2024-2025 anunță cei 10 câștigători care vor participa la stagiul de pregatire in cadrul unor institiutii si organisme europene. Cei 10 ziaristi vor efectua o vizita de lucru
Noaptea ultimelor tristeți…
Se amestecă iar frici în cazanul meu de zboruri, (noaptea ultimei tristeți e pe cale să ne-apună). din dorințe pregătești piste pentru multe doruri, ce vor ”decola” subit ... fără pașaport de glumă. Îmi ești
Atemporala
Potiru-mi se revarsa fara-oprire. Mi-e teama de-ntunericul ce zace In holul galaxiei impietrire. Bucatile de suflet nu-mi dau pace Imi cer sa le lipesc cu mirul apei Ce-si face loc, din nou, sa vina-ncoace. Pianul
Ritmul pandorei
Dansează cu mine în nopți fermecate și hai să intrăm în sălbatica horă a ielelor mândre, dorite,-așteptate de fauni ce tremură-n ritm de pandoră. Să-ncingem pământul, să facem s-apară, sub pași strecurați printre raze de
Azi… mâine…
Rădăcinile mele stau în tine. Mă privesc și știu că sunt parte din tine, o parte care caută desăvârșirea. Fiecare viață mi-a dat puterea ei. Fiecare clipă efemeră trăită a adăugat nuanțe. Nu mă întreba
Igor Cobileanski – de la “Umbre” și “Afacerea Est”, la povești din Est pentru România Centenară
Regizorul care a semnat “Afacerea Est” sau seriile “Umbre” și “Hackerville” participă la realizarea unui documentar colectiv despre România. “Am cunoscut oameni și am văzut locuri. Posibilitatea de a povesti despre ele și altora este
Elogiul cărţilor şi al bibliotecii în epoca televiziunii şi a internetului
Vă reamintesc o butadă celebră care sună astfel: „Ai citit Evanghelia după Matei? Nu, dar am văzut filmul...“. Triumful acestei mentalităţi superficiale şi păguboase este vizibil cu ochiul liber la actuala generaţie de elevi şi
Clipa care va veni
În zadar mă lupt cu somnul şi, cuprins de resemnare, Număr stelele căzute ca în cea din urmă zi. Adun paşii către tine ancoraţi în aşteptare, Încât să rezulte clipa care, poate, va veni... Întuneric
Reflectă-l pe “totdeauna” în fericire
Cât de târziu, putem noi, ca ființe umane, să realizăm nimicnicia vieții noastre? Suntem nici un fir de praf pe lângă imensitatea Universului, pe lângă vastitatea materiei înconjurătoare. Vârsta noastră, fie de 100 sau 70
Retrospectiva celui care ți-ai fost odată
În mod inevitabil te lovești de ea de îndată ce te dai jos din pat și uite-așa reîncepe lupta de a-i face față: fiecărei noi zile... Îmi amintesc de o zi de toamnă de acum