May 2018

Învață-mă să îmblânzesc zăpezile, să pot dansa cu primăvara, să-i aud inima cum bate, pulsul ei contopindu-se cu al meu. Să-i desprind de pe artere fiorul nopților pierdute înmugurind în sânul cuvintelor. Gândul să se 

Spațiul va mări distanța dintre noi, Vremea va aduce zăpezi și ploi, Va ninge cu tăceri și gânduri noi, Vom plânge pe dinăuntru, amândoi. Timpul va aștepta cuminte Iubirea fără jurăminte, Să ne aducă aminte, 

Sunt astăzi încercat de sentimente Privind cum se ivește o realitate nouă Simt cum mă prinde alene nostalgia A unui veac tăiat perfect în două… Am strâns în mine multe clipe vii Cu multe amintiri 

Se stie ce'nseamna sa fie primavara! Dar nu se stie ca acolo, Aproape de marginea padurii, Se pot imita copacii... Si totusi , l-am vazut pe padurar Rupandu-si mugurii de pe gat De pe brate... 

E seară, târziu. Străbat o stradă palid luminată de becul stâlpilor, case lipite, strâmte, pare că timpul s-a închis. Singuri, paşii mei răsună; în depărtare, adânc, doar umbra mea fidelă mi-i recunoaşte. La colţul străzii 

Tu treci, desculță-n dimineața asta, Pe ulița ce-mi șade-n gânduri Și te privesc urcând pe coasta, Ce-mi stă peste orchestra de alămuri. Și te admir cum te strecori tiptil, Cu bluclele-ți fără de leac, Prin 

Într-un ochi de oglindă, faldurile nopţii ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa. Intersecţii de raze şi umbre, punţi către cer. Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii, păstrează nisipul din vidul clepsidrei. Razele sufletului oglindesc mozaicul 

în ramuri ce-așteaptă a primăverii venire Doritoare de-a se scălda-n valuri de iubire În muguri ce păstrează-n amintire Anotimp după anotimp a noastră unire. Te voi aștepta precum pământul Ce-n rădăcini își potrivește așezământul. Din 

Universul vizibil, pe care noi îl știm, Așa cum am fost învățați să îl privim, Este o realitate virtuală, După cum demonstrează o descoperire epocală, Creată de oameni reali din afara Universului prezent, Cu ajutorul