Două povești cu Mihail Sadoveanu

1. “M-am pălit la bărbierit!”

Soţia lui Sadoveanu era femeie destoinica şi aprigă. Născuse, crescuse şi educase 11 copii. Uneori el mergea la vânat şi pescuit, iar soţia Catincuţa rămânea cu grija casei şi a copiilor. Însă, s-a întâmplat ca scriitorul să fie bolnav, iar coana Catincuţa a trebuit să cumpere singură chiar şi gaz lampant, pe datorie. Pe lângă toate acestea, lui Sadoveanu i se mai aprindeau călcâiele după doamnele vremii. Una dintre ele, Natalia Negru, prietenă de familie care se credea poetă, sub pretextul aducerii maestrului la corectat nişte versuri, îşi îndesise vizitele în casa din Copou. Calitatea versurilor lăsa de dorit, dar vizitele doamnei continuau, determinându-i soţiei o reacţie neaşteptată, odată, după plecarea vizitatoarei. Aşa micuţă cum era ea, i-ar fi tras un pumn peste nas, zicându-i prozatorului: ,, Auzi, eu n-am casa de stricat! Mojicule!”. El n-a reacţionat în nici un fel, poate şi pentru că apăruse fetiţa lor Profiriţa (Profira Sadoveanu), care firesc, a întrebat: “Ce-ai păţit la nas, tăticuţule?”. Răspunsul a fost tot amuzant: «M-am pălit la bărbierit, Prostiriţo».”

(o pățanie istorisită de prof. Mihai Știrbu)

noiembrie 1956: Mihail Sadoveanu și Maria Tănase
(pe veranda conacului lui Sadoveanu de lângă mănăstirea Vovidenia, județul Neamț)

2. Capra cu trei iezi

O poveste pe care o știm cu toții. Dar ați ascultat-o vreodată spusă chiar de către Mihail Sadoveanu?

(surse: 1, 2)