O legendă urbană plină de învățăminte.
Se spune că a existat un profesor de liceu care a predat elevilor săi o neobișnuită (și, veți vedea, neprețuită) lecție de viață. Mai întâi, în buna tradiție profesorală, i-a pus pe toți să scoată câte o coală de hârtie… și i-a rugat să facă din ea un ghemotoc de hârtie.
Apoi, a luat coșul de gunoi și l-a așezat chiar sub tablă, la mijlocul peretelui.
“Vom juca acum un joc simplu”, le-a spus. “Voi, la un loc, reprezentați populația țării. Prin urmare, fiecare dintre voi are șansa de a ajunge la bunăstare și de a intra astfel în rândurile clasei celor înstăriți.”
“Pentru a ajunge printre cei înstăriți, tot ce trebuie să faceți este să aruncați mingea de hârtie în coșul de gunoi fără a vă ridica de la locurile voastre.”
Imediat, elevii din băncile din spate au început să strige că este nedrept: elevii din băncile din față erau mai aproape de coșul de gunoi și îl și vedeau mai bine. Prin urmare, șansele lor erau mai mari.
În cele din urmă, fiecare elev și-a încercat norocul. Și, așa cum era de așteptat, cei mai mulți elevi din primele bănci (însă nu toți!) au reușit să nimerească în coș, în timp ce, din băncile din spate doar câțiva au reușit performanța.
Iar profesorul le-a spus: “Cu cât ești mai aproape de coș, cu atât îți sunt mai mari șansele. Asta înseamnă să faci parte dintre cei privilegiați. Și, acestea fiind spuse, ați observat cumva că doar cei din spatele clasei s-au plâns de nedreptate?”
“În același timp, cei din primele rânduri au fost mai puțin conștienți de faptul că s-au născut cu un privilegiu. Ei erau atenți doar la cei câțiva metri care îi despărțeau de coș.”
“Sarcina voastră – ca elevi care se bucură de primirea unei educații – este să fiți conștienți de privilegiul vostru. Și să folosiți acest privilegiu particular numit educație pentru a face tot ceea ce puteți ca să înfăptuiți lucruri mărețe, fără să uitați să luați apărarea celor care se află în rândurile din spatele vostru.”
