Da, și timpul se ascunde sub straturi de cenușă purtate de acele lui. Și peste lumea lui adie vântul; o dată îl golește de frunze, ca mai apoi să îi descopere porțiuni cu tot ce
La fel ca și anul trecut, Ambasada Japoniei în România organizează în luna noiembrie o amplă serie de evenimente culturale grupate sub egida Luna Culturii Japoneze. Ediția din acest an va cuprinde printre altele prezentări
Dacă nu aș fi fost atât de laș, te-aș fi rugat să-mi dai voie să-mi sprijin capul de umărul tău. Puțin. Atât cât să mi se liniștească sufletul. Aș fi stat acolo, fără să spun
Un dor nebun mă apasă Și tot încerc să scap Dar mă prinde în galop Și mă tot zbat, dar nu mă lasă. Vino, tu, de mă salvează Încet, dar aprig să mă prinzi Eu
În putrefacție se duce iubirea Valsez singur în salonul Unde cu tine trăiam fericirea Muzica răsună din patefonul Prăfuit si ros de umbra timpului Îmi blestem atingerile destinului Fumând, rânjind ca un lunatic Scrâșnesc al
traversa în zbor cerul cu un cântec de departe, un poem din alt univers, metafore și flori galbene de sub copacul în care mi-am îngropat haosul din suflet și chiar dacă nu eu eram, i-am
E acelaşi albastru peste murgul meu alb ce aleargă nopţile în copitele-i de jar, vântul în coamă i se unduieşte ca inima ce bate în pânza corabiei când marea îşi adoarme valul în astrul hoinar.
E miezul nopții de insomnie, Noaptea romanticilor visători, E luna plină de poezie, De versuri care dau fiori. E noaptea puterii infinite Și luna este plină de secrete, Căutăm cărări spre lumi nedefinite, Ne împlinim
Îmi tremură trupul de emoție La gândul unor zboruri Ce mi-era teamă să le ajung “Dă dintr-o aripă, apoi din cealaltă. E atât de simplu!”- mi-ai zis Zâmbind boem Nu înțelegeai că aproierea ta îmi
Voi care plângeți noaptea Că-i plină de-ntuneric Cum de uitați de stele Ce se întrec cu timpul? Cum de lăsați să treacă Lumina dinspre ele Pierdută-n vânt himeric Cum e-mprăștiat nisipul...
Cercetătorii au aflat, Că noi suntem atomi prinși într-un conglomerat, Că un atom este 99,99999 energie Și 0,00001 materie. Un electron apare și dispare, Funcție de infinite posibilități și o stare. Când mintea într-o direcție
Dansam în ploaie. Mă priveai zâmbind cum îmi ţineam umbrela bucuriei deschisă peste umbră. Chicotind te-ademeneam în lumea nebuniei de-a fi doar noi şi-altfel măcar un vis. Ştergând din gânduri orişice-ntrebare, să înfruntam în doi,
Ești crudă și străină O sublimă mandolină, Căci ai inspirat... ignorând Chiar și războiul din Levant! Ce mai deții din neant? Poate o armă nucleară... binele tot sperând, De dorul Tău oftând... doar frunzele în
Se ia iubirea ca sentiment de analizat, i se admiră frumusețea, se așează cu grijă și când dai să o privești prin lentila microscopului: a dispărut! Și uite așa, iubirea te învață să nu o
Văd, pe zi ce trece, cum învăţămîntul superior de la noi este terfelit, ciuntit, anihilat sau redus la stadiul de "normă". Văd cum răsar universităţi şi cum se fac, peste noapte, formatori. Fabrici de absolvenţi