Elegia inimii

Elegia inimii
În putrefacție se duce iubirea Valsez singur în salonul Unde cu tine trăiam fericirea Muzica răsună din patefonul Prăfuit si ros de umbra timpului Îmi blestem atingerile destinului Fumând, rânjind ca un lunatic Scrâșnesc al 

Luna plină

Luna plină
E miezul nopții de insomnie, Noaptea romanticilor visători, E luna plină de poezie, De versuri care dau fiori. E noaptea puterii infinite Și luna este plină de secrete, Căutăm cărări spre lumi nedefinite, Ne împlinim 

Dansam în ploaie

Dansam în ploaie
Dansam în ploaie. Mă priveai zâmbind cum îmi ţineam umbrela bucuriei deschisă peste umbră. Chicotind te-ademeneam în lumea nebuniei de-a fi doar noi şi-altfel măcar un vis. Ştergând din gânduri orişice-ntrebare, să înfruntam în doi, 

Dezarmare

Dezarmare
Ești crudă și străină O sublimă mandolină, Căci ai inspirat... ignorând Chiar și războiul din Levant! Ce mai deții din neant? Poate o armă nucleară... binele tot sperând, De dorul Tău oftând... doar frunzele în 
1 2 3 4