Un dor nebun mă apasă
Și tot încerc să scap
Dar mă prinde în galop
Și mă tot zbat, dar nu mă lasă.
Vino, tu, de mă salvează
Încet, dar aprig să mă prinzi
Eu am grijă să-ți fiu pavăză
Așa încât să poți să mă cuprinzi
Vino, și ai grijă de sufletul meu
Tricoul roșu în amintire să îl ții
Așa cum îți voi fi eu mereu
Și totdeauna de ‘mintiri plin!
Dor îmi este tare,
Să îmi vorbești
Să îmi alinți,
Trupul, sufletul, de dungulița
De care atârnă
Atât de frenetic, atât de smintit!
