Mă întorc uneori în anotimpuri de suflet, loc unde-mi dorm amintirile despre oameni dragi, suflete care mă privesc dintr-un cer nesfârşit şi a căror urmă în viaţa mea nu se va şterge niciodată. Curtea bunicii,
Omule, cine ești și unde vrei să ajungi? L-ai avut pe Dumnezeu și L-ai trădat. Te-ai scufundat în plăceri și te-ai pierdut. Te-ai istovit în durere și n-ai învățat nimic. Ai înfrumusețat pământul și l-ai
Cea de-a patra ediție a Bucharest Art Week continuă până pe 22 octombrie cu două concerte, vernisajul expoziției War Correspondence, proiecții de filme documentare și de artă, toate pe subiectul anului acesta: războiul din Siria
Între noi e o toamnă dar ce toamnă, ca un cules de vii, ca un așternunt brodat de crizanteme, ca o reverență! între noi mai e și vară iar prin mine mai trec și acum
anotimpul ăsta aprinzând duminici peste respiraţii bete de culori, face toţi copacii ameţiţi de vrajă să recite-n taină versuri despre flori. trecerea luminii printre umbre tulburi face să îmi curgă sângele-ntr-un dor dezlegând şuviţe de
Cel ce iubește nu poate răni pe celălalt, cu voie niciodată... Face orice, orice spre a-i urni un zâmbet larg și-atunci când el se-arată ca soarele de vară strălucește... Cel ce iubește cu adevărat să
Doamne,ce cântec mi-a fost dat să aud pe țărmul unui fluviu ce curgea prin noapte! Deşirat în sunet până la marginea spațiului, chitaristul zvârlea în aer dulcele cântec. Ay, ascultați voi bucuria şi durerea mea,
Am mai scris, în multe ocazii, despre cuvinte. Despre puterea lor binefăcătoare sau despre capacitatea lor de a tăia aripi din elanul zborului. Despre faptul că ele sînt colțurile pietrelor de care ne agățăm sau
Și totuși oamenii renunță. Uneori cu atâta ușurintă încât te gândești dacă folosesc vreo unitate de măsură privind importanța lucrurilor; alteori, din încăpățânare, se insistă și pe pământ nefertil. Omul, sensibil la tot ce se
A fost o clipă magică, În care privirile ni s-au unit, Sufletele brusc ni s-au trezit, Iar gândurile ni s-au împletit. Purtați de viață ne-am lăsat, Momentul magic l-am uitat, Până când, un alt moment
Cumva se-ntâmplă toamna-ţi fără mine, În ochii tăi, ce zări pictează-n arămiu, Când străzile nu se mai pot abţine Şi frunze zbat în vântul cel pustiu? Cumva se-ntâmplă toamna-ţi fără mine, În aerul ce ţi
Aștept. Întotdeauna aștept, Șoapta născută din piept, Să-mi sufle-n ureche, discret, Câ visul se va-ntâmpla concret. Aștept neîncetat. Asta e drept! Nu știu nici eu ce aștept! Ca un om însetat în deșert, Aștept împlinirea
Păcatele se învârtesc în mine, Ridic mâinile spre cer şi desenez o cruce a văzduhului. Înalț un Te Deum spre zgomotul lumilor mele. Cântecul se rotește împrejur amețitor, amenințător, asemenea unei neînaripate eliberată-n etern. Trupul
Eu as putea oricând sa zbor sa ma desprind de toate lucrurile care ma tin legata asa cum legi un balon cu o ața ca sa nu se ridice spre cer. As putea sa zbor
Fericit nu poți fi decât dacă te adăpostești în sufletul cuiva proaspăt ieșit din placenta singurătății și nu dintr-o cămașă de forță vrei să aparții unei lumi rămânând liber Strigă că ai nevoie de-o inimă
