Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Se ia iubirea ca sentiment de analizat, i se admiră frumusețea, se așează cu grijă și când dai să o privești prin lentila microscopului: a dispărut! Și uite așa, iubirea te învață să nu o supui unui astfel de experiment.
Iubirea, sentimentul drag și dorit de către orice pământean. Cea care îi arată omului cât de puțin știe despre cât e capabil să dăruiască și să se dăruiască.
Ce poate face omul cu iubirea lui? Este o întrebare la care omul poate oferi o mulțime de răspunsuri, iubirea luând forma creativității și a sensibilității fiecăruia. Tolstoi spunea că “totul e legat numai de iubire”.
Pornind de la această idee, iubirea devine acel ingredient care face diferența: dă gust, culoare, dă viață, crește. Da, și ea trebuie să crească, pentru a aduce maturitatea și înțelepciunea în sufletele celor în care locuiește.
Doar că din păcate, dezvoltarea fizică cunoaște un avans comparativ dezvoltării noastre emoționale, și astfel ajungem să fim adulți cu apucături de copil. Jucăria mea, mâncarea mea, și multe altele ale mele. Și din păcate, până când iubirea ajunge să cunoască maturitatea se luptă cu dorință omului de a poseda, cu gelozia, cu neîncrederea.
Cu toții o căutăm, însă totul depinde de unde alegem să o facem: prin cearceafuri, “descărcări electrice” sau la pas, doritori de a o descoperi. Pentru că în funcție de intenția noastră, ne bucurăm de ceva.
Și nu există vreo modă care să aducă sau să scoată iubirea din tendințe, pentru că ea e noul, ea care se reinventează mereu după legăturile țesute de către cei doi.
Ce poate face omul cu iubirea lui? Să o împărtășească. Să o îmbrace în cuvânt, în atingeri, dar niciodată în păreri de rău. Să o poarte cu el și să privească lumea prin ochii ei și să se bucure de ce îi este dat să vadă și mai mult decât atât, să simtă. Pentru că iubirea e cea care ne vindecă de noi înșine.
