Ana

Ana
Ana e pace ea nu atinge pământul de teamă să nu-i tulbure liniștea plutește ca o pânză de borangic prin toate încăperile sufletului Ana se revarsă ca un izvor peste uscăciunea din mine mă adapă 

Insomnii

Insomnii
E noapte. E târziu, și somnul tot nu vine. Așa trăiesc. Ascunsă-n umbra nopţii. Îmi construiesc imperii Din tăcerea adâncă a eternității. Și noaptea, Tot mai mult se-așterne Apare luna în tăcere. De mult aștept, 

Doar tu

Doar tu
Ești liniștea mea, îndelung căutată, minunea aceea-ndelung așteptată, motiv pentru zâmbet în orișice clipă, uimirea când zboru-n aripi se-nfiripă. Ești pasul ce veșnic mă duce pe creste și-mi pune în ochi străluciri de poveste, ești 

Risipa

Risipa
smulge-mi tristeţea asta din piept şi-aşează-mi acolo o piatră să doarmă în nopţile lungi în care te aştept... ca să nu-mi crească în privire rădăcini, desprinde-mi nerăbdarea din fereastră şi-nchide peste mine ochi străini... sfârşeşte-mi 
1 2 3 4