Doar să ne spună cineva că nu se poate, sau orice alt cuvânt care trimite către interdicție, că deodată trezim copilul din noi, curioși, pregătiți pentru a risipi misterul. Interzicerea unui lucru naște interesul omului,
După ce Bucureștiul a închis străzile, la mijlocul lui iunie, pentru a lăsa loc mirajului unor grădini posibile, Baia Mare cheamă oamenii la acest sfârșit de săptămână în paradisul verde imaginat la cea din urmă
Nu îți închipui cum este Să trăiești ca într-o poveste. Totul te învață Câte o povață. Trebuie să petreci fiecare vară Cu câte o povară. Te iubesc atât de mult Sufletul pot să mi-l smulg.
De-ar fi să fie dorul doar un înţeles De dincolo de umbrele Ce cântat-au un singur şi trecător vers Fără de refren, fără portative prăfuite, De-ar fi să fie ce n-a fost să fie... Sau
Lasă-mi urma tălpilor tale pe-al sufletului drum Să te pot găsi mereu, nu doar acum Lasă-mi căldura brațelor ce m-a cuprins Cu ea să mă încălzesc când drumu-mi va fi nins Ca o pătură țesută
La o discuție cu un om important din țara aceasta, care e de o modestie de nedescris (am remarcat că oamenii cu cît sînt mai inteligenți sau mai importanți, cu atît sînt mai simpli, fapt
Și ce dacă stă să plouă?! Și ce dacă ai plecat?! ești dus... Am o inimă, doar una, și-o să cânte Și-am să lupt cu viața la concurs. Am s-o bat în oricâte reprize Va
pot să-mi umplu lumea dacă vreau, cu tine, pot să-mi scutur cerul peste ochii tăi - să se-nroureze nopţile-ţi cu vise şi să-ţi ardă toate spaimele-n văpăi. pot să-ţi curg în suflet cu uimiri candide
Se clatină timpul, iubite În noptea-ntristării din noi. Alunecă pașii ’napoi Iar umbră pe umbră se minte. Se clatină timpul, și moare Secundă-n secundă prin noi. Prin noaptea spălată de ploi Doar ochiul speranței mai
Ce înseamnă pentru tine să visezi? Pentru mine, și pentru călătorul meu, este să ne facem o lume a noastră. Sa o clădim de la cea mai adâncă temelie, până în vârful vântului. Care e
Niciodată nu am înteles rostul luptelor pe care oamenii le poartă pentru a trece în proprietatea lor avuția altora: părinți, bunici sau că e vorba de oameni străini nouă. Mulți au primit, puțini au știut
La început, toți suntem semințe, apoi, devenim micuțe trunchiuri, ramuri, mugurași, flori și frunze. Când este vremea iernii în viață, ne desprindem de tot ce am fost până atunci, plutim și ne așezăm pe pământ,
Se face noapte şi se face frig mai repede decât aş fi crezut. Nici nu te uit de tot, nici nu te strig ci stau aşa, cu drumul ne-nceput într-o lumină slabă,pământie privind cum luna
cui să mai povestesc despre tinerețea mea fumată până la filtru cine mai este suficient de ascultător și cine mai are urechi de ocazie să asculte o voce de ocazie? după ce mă vei trage
Brațe de fulgi, De culori nepătrunse, M-ascund printre ele Să-mi caut lumina- Ești versul în care Cuvintele-mi plânse Urmatu-și-au matca, Durerea...iubirea... Brațe de dor, De culmi adormite, Mă satur să-ți sorb Neclinita privire, Ești ultima