Mi-a spus cineva, recent, de unde provin visele noastre. Și cine sînt cei care ni le implinesc... Ele sînt trimise de îngeri, ne sînt date pentru ca, din cînd în cînd, să avem știință de
Arhitectura sunetelor străvechi într-un univers 4D. The Deep Sound of Maramures propune o premieră muzicală și științifică în România: instalația lansată în 2016 la Amsterdam Fashion Week va fi prezentată, în premieră absolută, la Club
Am apreciat de fiecare dată eleganța rară a acelor oameni care nu au vorbit de rău pe nimeni niciodată, găsind, dimpotrivă, partea frumoasă a fiecăruia. Cred că este o superioritate fină, de tip aristocratic, să-ți
Personal Shopper. După prestația reușită în Clouds of Sils Maria, film realizat de de Olivier Assayas, unde Kristen Stewart aduce o gură de aer proaspăt, apariția tinerei și promițătoarei actrițe în Personal Shopper marchează o vizibilă
Vom lăsa în urmă tot ce ne-a cuprins, iar de acest lucru devenim conștienți când cuprindem lumea la pas. Cum lângă casele în care pâlpâie viață, unde zgomotul râsetelor trec de fereastră, unde de după
Cam ca o gară, viața ta se umple cu oamenii ce vin, ce stau sau pleacă, cu cei ce vor și-ncearcă să se-ntâmple dar și cu-acei ce vor doar să petreacă o clipă pe alt
Caută şi vei găsi, Norocul, de-l vei râvni! E acolo-n în lanul verde, Stă ascuns şi nu se vede. În trifoiul cu trei foi Stă excepţia de soi: E trifoiu-n patru foi, Creşte-n inima la
Ce n-a fost între noi Sugrumă praful Cu ochiul amintirii Istovite, Ești cântecul pe care-l Fredonasem Ca să mai uit De mine printre clipe.. Ce n-a fost între noi Trăit-am eu Ca pe un plâns
iubirea mea a început să vândă fluturi îngrășați buni de pus în hamuri de acum pot privi și eu cerul în semn de trandafir sălbatic răstignit l-am amuțit și încerc o fugă pe lângă caleașca
Zîmbetul este expresia absoluta a luminii pe care poate să o degaje un om obișnuit. Prins la mijloc între sobrietatea asumată (sau cel puțin afișată) și rîsul cu toate paletele lui de nuanțe, de la
O poveste de-a mamei m-a urmărit de-a lungul vieţii, întrebându-mă, uneori, nedumerită dacă ceea ce ne-a povestit ea de nenumărate ori a fost adevărat sau o simplă închipuire în mintea ei de copil, răscolită peste
Poartă-mă poartă spre ziua cea mult aștepată spre necreata Lumină neînserată unde miri și mirese nenuntite se-nclină se-adună împreună la poarta de humă pe cornul de lună schimbînd neîncetat doar jurăminte fără cuvinte... Spre firea
nu mă iubi - că n-am să-ţi pot promite din zgură să mă smulg, să nu te-afund. mi-s pleoapele de mine obosite şi ochiul de odihnă mi-e flămând iar în oglinda trupului se zbat atâtea
Umblând singură prin viaţă, Lumii-ntregi,chiar nici nu-i pasă. Caut să mă-ncurajez, Noua stare, să-mi urmez. Iute, eu m-am adaptat... Cum este firesc, treptat. Noi metode-am învăţat, Ca-aşa-i omul-nsingurat. Cel ce este lângă mine, E plecat,
Ce-aș fi fără iubire? N-aș mai fi! Nici dimineața nu ar mai veni, Nici soare, nici amiază, nici apus, Nici luna aurie n-ar fi sus, Nici fluturi și nici crâng n-ar exista, Nici greierii lăute