Spirit de Crăciun
Când am fost și eu copil – ah ce vreme minunată cu povești, multe nespuse, dar simțite-așa divin îmi părea Crăciunul tainic, sacru, vesel și senin și-așteptam să vină seara cu beteala asortată! un copil
2016
Dependență
Eu nu ştiu fără tine cum se cântă când se aşază-n portativ diezi de râs înalt şi nu ştiu cum cuvântă glasul iubirii... Zborul mi-l retezi de-mi iei nemărginirea ta albastră şi-mi laşi doar o
Severa armonie a monocromiei
Regele Lear. Sedimentate sub rocile a patru secole de istorie – pofta de putere, invidia, minciuna, lăcomia și ura – sunt "recondiționate" într-o haină nouă de ingeniosul regizor David Doiashvili, un nume cu rezonanță nu
O viață bine trăită
Binele acela care urmează viața e atât de subiectiv, când te gândești că pentru fiecare el înseamnă altceva. E un amestec care se supune unor legi morale și uneori imorale. Binele acela e construit cărămidă
Televiziunea Română inaugurează EXPO TVR60
TVR îşi deschide porţile pentru publicul larg sâmbătă, 17 decembrie. Televiziunea Română inaugurează, sâmbătă, 17 decembrie, EXPO TVR60, organizată cu ocazia aniversării a şase decenii de la prima transmisie. Acum, după 60 de ani de
Friend request
Dragul meu 2016, Abia acum, când te pregătești de plecare, îmi declar disponibilitatea de a-ți fi prietenă. Recunosc, te-am amușinat, te-am testat, te-am gustat, te-am certat... Iertare! Ai fost generos cu mine: mi-ai oferit atâtea
Minunata lume a poveștilor
Atelierul - căsuța poveștilor scrise și nescrise. Nepieritoare rămâne o frază a genialului om de știință, Albert Einstein: "Dacă vrei ca ai tăi copii să fie inteligenţi, citeşte-le poveşti. Dacă vrei ca ei să fie
Două vorbe, trei silabe
Două vorbe, trei silabe ce nu vor să te asculte Ce te caută în noapte, ce-mi alină doruri multe Ce te urcă şi coboară pân’ la mine, pân’ la tine Pân’ la capăt de poveste,
Pustiu
Pustii sunt zările şi n-au iertare, Când ultimii cocori intarzaiaţi dispar, Din caldă ochilor, atât de gri visare, Căzută într-un trist şi singular impar. Puştiul pe-alei se joacă printre frunze, Când geamurile albastre tremură de
Zare
Priveşte, mamă, cum ninge azi duios și zdravăn Și-n ochiul cel de sticl-al zării Adie-un simţământ fără de seamăn Ce poartă duhul blând; cel al iertării. Iar noi ne afundăm în slova rugăciunii, Am stinge-ndată
Memoria glonţului
Nu voi şti niciodată, dacă glonţul pregătit pentru mine a străpuns pe altcineva sau dacă aşteaptă cuminte o altă comandă. Am încă în dulap geaca albă cu urma ţevii înfipte, am încă memoria nealterată în
Ți-e bine, suflete?
Ți-e bine, suflete? Spune-mi, ți-e bine? Găsești destulă liniște în tine sau tot pe-aiurea umbli, ne-ncetat ca să o afli? Te-ai mai împăcat cu gândurile care nu-ți dădeau pace atunci când norii le-asmuțeau? Ți-e bine?
Suflet cuprins de flăcări
Ai venit ca un cântec șoptit Ca o simfonie gonită de vânt Ce abia adia Lunecând pe pântecul copt, rotunjit, Pe coapsele arse de dor, fremătând. M-ai învelt în petale de flori Și miroseam dulce-a
Mirajul lucrurilor simple
În locul celei mai spectaculoase activități prefer liniștea inimii, iar în locul celui mai mirobolant discurs prefer limpezimea revelatoare a unei tăceri. Există multe feluri de a tăcea. Eu mă refer la tăcerea care, evitând
Vorbește
Nu am plecat și nu voi pleca nicicând. Mă simți? ...Sunt tot acolo unde mă ții ascuns. Ți-am lăsat cheia să cunoști al meu gând, Dar din păcate cunosc doar al tău plâns. Căci văd