Două vorbe, trei silabe ce nu vor să te asculte
Ce te caută în noapte, ce-mi alină doruri multe
Ce te urcă şi coboară pân’ la mine, pân’ la tine
Pân’ la capăt de poveste, pân’ la fine de destine.
Suntem doar noi doi şi luna
Stele ce se-nvârt într-una
De la Pluto pân’ la Marte
De aici până departe.
Prinde-mă acum de mână!
Roagă luna să ramână
Să nu plece înspre noapte
Înspre lumi şi zări uitate!
Nu te dau pe prima rază
Ce un soare ea veghează
Nu te dau pe primul val
Ce ajunge-n zori la mal.
Fie vânt, fie furtună
Vreme rea ori vreme bună
Eu atâta cât trăiesc
Două vorbe, trei silabe: te iubesc!
Ce sa-ti spun?!ma lasi fara suflare!..si tu vrei critici….ce sa-tispun ca nu e undectrebuie?!!?O Doamne,ce minunat scrii!iar cand tema e iubirea….esti o dulce adiere…iti invalui cititorul,ca nu mai stie ce e cu el…parca visez….