Da, îți voi desena interiorul! Așa cum l-am descoperit. Simplu, fără să îi pierd fiorul Chiar dacă cu grabă l-ai acoperit. Și să povestesc fiecare cărare Pe care cu drag eu am pășit Cum mă
şi aşez fără să vreau gânduri transparente în fereastra cuvintelor oricine mă poate vedea în suflet aşa cum sunt despletită în nerăbdare să te ating să ştiu că eşti mai presus de orice mirare vânt
Iubirea ta în pixeli se răsfrânge, Şi-s mai mereu când mari,când mici, Când prin lentile sufletu-ţi se strânge, Şi diafragmă te transformă-n brici. Iubirea ta are cromatică abstractă La graniţa dintre priviri şi şoapte, Iar
Atât mă dori în pragul serii Că nu pot da cuvânt tăcerii... Atât mă dori în miez de noapte Că nu pot să aud prin şoapte... Atât mă dori în zori de zi Că nu
Buzele mi s-au topit când cu ale tale s-au unit privirea mi-a curs pe obraji seva dulce de pe piele s-a scurs pe mâinile mele vorbele-ți blânde m-au prins și-n brațele tale mi-am lăsat trupul
Fundația Euromonitor pentru Excelență a anunțat astăzi câștigătorii din Romania ai programului Bursele Europene pentru Jurnaliști. Ceremonia de decernare a diplomelor și de anunțare a celor 8 câstigători care vor pleca la Bruxelles într-o vizită
E prea târziu pentru blândeţea minciunii, pentru acea nemurire de gheaţă, Te risipeşti mereu în ploaia aceasta prealeneşă ascunsă de ceaţă. E prea târziu să mi te-aşterni peste creştet, e prea târziu să-mi vorbeşti cu
Nimic nu este mai scump pe lume decât mama. Acea persoană care se dăruiește cu totul pentru binele copiilor săi. Cea care oferă drept hrană cele mai valoroase ingrediente. Grijă, încredere, iubire. Iar cordonul ombilical
Colindă-mi tu ființa tulburată eu pe a ta o-acopăr în cuvânt și las apoi și ușa descuiată să intri mai ușor la mine-n gând E prealumesc norocul de-a te pierde și prea târziu mă bucur
Foșnesc iar frunze legănate, Culori pe ziduri se preling, De doruri, inimi invadate, Fragil, de-abia se mai ating. Pe umeri verdele de ieri Respiră resturi de verbină, Noi, pumni de jar la mal de seri,
Copii cuminţi şi norocoşi Să fiţi doar buni şi tot frumoşi În fiecare zi, de veţi primi Căldură-n casă şi pâine pe masă Să mulţumiţi la cui îi pasă. Să staţi doar drept în faţa
La fiecare pas te simt cum alergi spre noi doi, spre moaruri de azur, Iar smaraldele mi te arată ca un înger cutremurător de blând, Atunci când visul meu a devenit al tău, printre aştrii
Vezi un zid in fata ochilor, construit cu atentie, caramida cu caramida, betonat si mozaicat. Incepi si te gandesti ca persoana care l-a construit, fie a avut mult timp la dispozitie. Pentru ca este atat
Vocea ta mă cheamă din adâncuri limpezi Ce mă oglindesc prin ochii tăi căprui şi umezi Mă leagănă, mă clatină şi mă revarsă De-ar fi să cad acum... nu îmi mai pasă. Nu-mi pasă de
De-ai şti... ce albe-s zorile aici Când noaptea iese-atât de lin din tură, Când visele tu-mi stingi şi pleci Din filmul ce rulează-n camera obscură. De-ai şti... ce grele-s orele aici, Când tu nu scrii