Când am fost și eu copil – ah ce vreme minunată
cu povești, multe nespuse, dar simțite-așa divin
îmi părea Crăciunul tainic, sacru, vesel și senin
și-așteptam să vină seara cu beteala asortată!
un copil eram în toate – și cu bune și nebune,
iar bunicul meu, bătrânul, suspina ca-ntr-o poveste
că aș da orice pe lume să-l aud și azi cum spune:
dragul meu, sa știi , Crăciunul, nu despre cadouri este
mai curând decât beteală, moș Crăciun venind tiptil,
e Crăciun în orice casă când păstrezi mereu în suflet inocența de copil!
