O viață bine trăită

Binele acela care urmează viața e atât de subiectiv, când te gândești că pentru fiecare el înseamnă altceva.

E un amestec care se supune unor legi morale și uneori imorale. Binele acela e construit cărămidă cu cărămidă încă din fașă când încep să se contureze principii de viață, când începi să visezi și când vezi că fiecare vis cere muncă pentru îndeplinirea lui. Bârne care mai subțiri, care îți cer să găsești echilibrul, mâini colorate în alb care să te ajute să nu te desprinzi ușor de visul tău.

Munca zilnică care te învață că perseverența și concurența sunt două lucruri care te pot face să devii mai bun și acolo unde îți dorești. Dar, în acelasi timp, te învață că nu călcând oameni în picioare vei ajunge acolo unde îți dorești. E adevărat că poți ajunge, însă mulțumirea ta nu va fi niciodată la cote maxime pentru că adevărul te va însoți pas cu pas. Iar frustrările vor crește în interiorul tău.

În viață totul acționează precum un bumerang. Bine împrăștii, bine primești la momentul potrivit. Rău împrăștii, rău vei primi când te aștepți mai puțin. Binele nu trebuie forțat să se întâmple. El vine de la sine, atunci când ești pregătit pentru el. Niciodată mai devreme sau mai târziu. Doar noi suntem cei care nu avem răbdare, care îl dorim acum. Din păcate, de multe ori nici noi nu știm ce vrem. Știm că ne dorim ceva, ceva care credem că ar schimba multe, dar nu știm ce.

Animă faptul că toată alergătura zilnică după acel ceva care îți promite o viață cât mai împlinită, nu reușește să stingă în totalitate umanul. Căci la rău oamenii se adună, luptă împreună, uită de ură, de răzbunare, de binele propriu.

Pentru mine, o viață bine trăită înseamnă o viață trăită frumos. Înseamnă să pot întinde mâinile mele către cei care au nevoie de ajutor, să fac lucruri cu și din pasiune, iubind viața așa cum e ea, în multe nuanțe.

Tristeții trebuie să îi găsim antidot, să nu o vedem ca pe un hoț, căci și soarele lasă loc lunii, la fel cum și frigul, căldurii. Viața este un dar nu o cursă, ne-a fost dăruită să o trăim nu să alergam prin ea. Să o trăim așa cum ne dorim și nu cum își doresc alții . Și nu trebuie să demonstrăm nimănui nimic.

E greșit să trăiești doar pentru a plăcea celor din jur. E de-a dreptul frustrant. Și întotdeauna să ne aducem aminte: E drumul nostru, nu al lor!

Anca Horj

Anca Horj De același autor

Când gândurile se transformă în cuvinte se nasc emoții.

Recomandări

Adaugă comentariu