“Cartea nu aduce doar leac pentru suflet, dar și vindecarea de lene și lașitate.”
Câteva nemuritoare lecții de viață de la marele Tudor Arghezi.
Despre ideal și bucuria jocului
“M-a posedat intenția de a împrumuta vorbelor însușiri materiale, așa încât unele să miroase, unele să supere pupila prin scânteiere, altele să fie pipăibile, dure sau musculate și cu păr de animal. Toată viața am avut idealul să fac o fabrică de jucării și lipsindu-mi instalațiile, m-am jucat cu ceea ce era mai ieftin și mai gratuit în lumea civilizată, cu materialul vagabond al cuvintelor date.”
“Însă toată jucăria are un înțeles. E nevoie să te joci de mic și să adaptezi o viață și o nefericire pe statul mic al jucăriei. Meșteșugul ăsta pueril nu-l poate duce la capăt un individ pripit pentru o profesiune respectabilă sau bine plătită, decorat și sociabil. Oamenii definiți socialmente, oricât ar dori-o, nu pot face jucării, după ce și-au deprins pipăitul, căpățâna și fesele cu un contact stabil. Căci și jucăriile au drama lor, călugăria lor, fecioria lor, care nu se potrivesc cu meșteșugurile nici unui parvenitism.”
Despre scriitură și scriitor
“Niciun meșteșug nu este mai frumos și mai bogat, mai dureros și mai gingaș totodată ca meșteșugul blestemat și fericit al cuvintelor. El devine o pasiune nestăpânită și a scriitorului mediocru, și a meșteșugarului de geniu – și, când o urăște mai mult, atunci o iubește artistul mai puternic.”
“Dacă și-ar da într-adevăr seama de zestrea fără sfârșit care mișună ca niște aur viu în chivotele lor sufletești, scriitorii s-ar simți mai mulțumiți și invențiile lor literare ar aduce optimism și bucurie în viața bunilor cetitori. Ei ar construi iluzia cu realitatea în cantitatea necesară, pentru a înconjura mințile cu confort și a incendia lumea cu văpaia pură a speranței.”
“E miraculos cuvântul pentru că la fiecare obiect din natură și din închipuire corespunde un cuvânt. Vocabularul e harta prescurtată și esenţială a naturii și omul poate crea din cuvinte, din simboluri, toată natura din nou, creată din materiale în spațiu și o poate schimba.”
Despre artă, iubire și viață
“Arta nu e o meserie și nu slujește în principiu decât sieși și rolul ei nu e cel de a produce efecte convingătoare, nici efecte, nici convingătoare, întrucât, înțeleasă sau nu, ea trăiește.”
“Lucrurile se înțeleg la marginea cuvintelor și cuvintele nu sunt de ajuns ca să le înțelegi: e nevoie de har. (…)Poezia are în sâmburele ei o divină naivitate, care se întâlnește în floare, în pasăre, în bucurie, în entuziasm.”
“Iubirea este mult educatoare, ea dă sensul existenței în varietatea şi valoarea ei reală. În iubire, totul se schimbă, toate devin însemnate: dintr-un nimic se naște un colos. (…)Femeia iubită este singura frumoasă.”
“Să nu-ți faci drepturi din suferințele și nedreptățile îndurate. (…)Orice viață de om începe de mai multe ori.”
Tudor Arghezi (21 mai 1880, București – 14 iulie 1967)
1956: Nicolae Labiș (stânga) și Tudor Arghezi (centru) în București, la intrarea în Casa Scriitorilor.
