March 2016

Primăvară de minciună Nopţi adânci pierdute-n lună Vis nebun ascuns în plete Ciugulit de un erete Vis sărit din rime albe Şi scăldat în verbe calde Fugi şi las’ să mor uitată Lasă-mi drumu-nchis în 

Făţarnica vânzătoare de iluzii Şi-a scos la licitaţie, Cu ostentaţie, Căzut în dizgraţie Farmecul personal. Adjudecată vremelnic, A creat confuzii Când s-au tras concluzii, Nefiindu-i prielnic Rezultatul final. Inconştienta visătoare Şi azi îşi testează validitatea; 

Tu dor, tu cer, tu lacrimă amară şi dulce, tu şoaptă şi mit, ce vină am că te-am găsit? Tu icoană, din ce izvor mă tot hrăneşti cu calde zâmbete cereşti dragule drag, din tine 

Noapte bună iubire cu-mprumut ţi-aş spune adio de-aș ști că-n zori fără tine în suflet m-aș trezi te du, dormi dus în adâncuri purtat de visarea amară ia-ți luna să-ți fie martor voit foşnind printre 

Timpule, măturătorule de sentimente învechite, De ce aştepţi să-mi treacă toamna? De ce o laşi să îmi cerşească clipe? Mai am puţine şi sunt încărunţite. De ce, în fiecare dimineaţă, Îmi pui în păr o 

De m-ai minţit cu ochii Voi arunca în ei Tot albul cupelor de crin Să nu mai văd castelele Năluci, ca timpul trecătoare Scoase-n zi de sărbătoare De la sertar, din vechiul scrin De m-ai 

Ai să-mi fii fluture Singura-mi iubire care asfinţeşte după o zi Castelul acela în care ne jucam copiii zilei de mâine E plin de paşii noştri şi de visurile care s-au împlinit de rând Douăzeci 

Nu uiţi urmele lăsate în zăpadă, Nici stelele reci ce te-au fascinat, Nu uiţi sărutul primit ca dovadă Că şi iarna-i un anotimp minunat. Şi nici apele care s-au scurs, Din ce credeam că-s veşnice 

Se-aude un zvon dinspre vrabii Ca iarna nu pleaca din noi, Aud zanganit ca de sabii Si-o veste ca vine-un razboi. Dar care razboi sa mai vina, In noi batalii se tot duc, Catand o 

mi-au intrat visele la apă când mă gândesc la noi. inundate. de ecoul dintre noi. tu mi-ai pierit. prin unghere ruginite, cufere îngălbenite. sertare, buzunare dăltuite. praf de zâmbet mucegăit. mai am o sentinţa de 

Uşa împletită din idei pierdute s-a închis... În urmă au rămas sute de cuvinte, Mii de suflete născute din apă adâncă, Rămăşiţe bolnave în vortexul raţiunii. Aici ne domină non-sensurile trăirii, Ipotezele rare ce pier 

Am sa mor singur, intr-un colt de lume Trist si singur, fara glume. Ma uit in oglinda sec si ma privesc. Usor, usor, incep sa ma gandesc Ca de mic copil eu tot singur am