Te plânge România când nu mai ești, bădie Și numai versu-ți dulce străbate pân la noi, Mă-ntreb cum era oare, de ar fi fost să fie Luceafărul măiastru, contemporan cu noi? Te-ar fi cinstit tot
Ma doare cand te vad in tot si toate. As vrea sa imi smulg ochiul stang si poate ca orbirea ar compensa cumva toata amorteala in care mi-a patruns sufletul. Te vad in copacii de
Ce simplu era la început Când făceai baloane De idei Cu o singură ocheadă Stăteam unul În fața celuilalt Ca două frunze Într-un copac Ce nesimplu a devenit Apoi Când vântul pătrundea Sfredelitor Din ochii
Câte tăceri cu flori de cireş s-au scuturat şi câte regrete vântu-a şuierat când a văzut câte zăpezi s-au aşternut între micimea paşilor mei şi zilele de mai... Uite, câtă linişte asurzitoare-n jur şi câtă
Te uiți în ochii mei Mă citești ca pe un roman cu filele lipite De timp. Pe chipul tău se plimbă lumina unui curcubeu Buzele tale miros a un Eu, Mâinile tale de cireș Infloresc
Ana Blandiana a câştigat marele premiu al competiţiei "Poetul European al Libertăţii" cu volumul "Patria mea A4", care a apărut în traducere Joannei Kornaś-Warwas în limba poloneză, în luna ianuarie 2016. Premiul "Poetul European al
Horia Mihail în turneul Pianul Călător 2016. Romantic exclusiv. Chopin. Cu această propunere muzicală, Horia Mihail pornește din nou la drum însoțit de un pian de concert, pus la dispoziție de Radio România. Turneul Pianul
Stiam ca o sa sfarsim si din noi nu va mai ramane nimic. Oamenii vin si pleaca, asa ma amageam. Cei mai multi nu lasa niciun fel de urme, ca si cum nu ar fi
Intru, ca de obicei în fiecare oraș străin pe care îl văd, într-o biserică. Nu caut o biserică anume, deși mi se întîmplă, aproape întotdeauna, să intru în catedrala cea mai reprezentativă, din centrul orașului.
Poeta a fost nominalizată la prestigiosul premiu al competiţiei "Poetul European al Libertăţii", care va avea loc între 17-19 martie în oraşul polonez Gdańsk. La fiecare doi ani, Gdańsk, oraşul polonez al libertăţii, devine centrul
Am plâns puţin din infinit, Puţin din nemurire şi apoi pământul. Am plâns cerul ce stătea uimit În timp ce norii se plimbau cu vântul. Am plâns florile de mai albastre Ce-au murit apoi îmbrăţişate
Tremurand, ma lasi sa-ti simt Galaxia ce-o porti azi, In par, pe piele, pe unghii In obraz si pe talpi. Te ating si-mi lasi pe mana o dara De praf de tine, pe vesnicie. Te
O poezie pe care Nichita Stănescu i-a dedicat-o lui Solomon Marcus. Matematica poetică lui Solomon Marcus Unu şi cu unu nu fac doi, unu şi cu unu fac trei sau patru, sau cinci… Unu tare
În inima potopului din noi, Am devenit semnale de furtună, Avertisment pentru îngheț și ploi, Un buletin de știri despre minciună. Bunicii și părinții sunt acum Legende vii, de nimenea citite, Iar mamele, un surogat
Trei gânduri. Cea mai mare nevoie a omului este de a fi auzit când strigă, de a fi ascultat când cere, de a putea plânge când îl doare, de a vorbi, de a se mângâia
