Am fost indragostita de tine. Ametita. Fascinata. Din ziua aceea de vara. O stiu exact. Stiu si ce simteam atunci. O pot descrie pana la cele mai mici detalii. Am invatat insa ca ma mai
Iubești. Sau e rutina Anilor târâţi după tine, Ca într-un joc ciudat În care doar tu ai de pierdut? Adori, Dar la tine totul se manifestă altfel. Se vede, Se simte, Se aude. Folosești simțuri,
Nu-mi vinde iubite dragostea-n-târg mai avem destul de vândut de prin casă mai bine ai vinde salteaua subţire uşoară-i ca fulgul, dar tot ne apasă. Nu-mi vinde iubite dragostea-n târg vinde-n târg patul pe care-am
Ca un bolid de lumină o nouă zi spulberă în mare viteză bariera jaluzelelor întredeschise şi frȃnă cu piuit de vrăbii în camera unde copilul dormea liniştit. Împins dinspre fereastră de unda de şoc aerul
It Boy /20 ans d'écart - o comedie spumoasă à la française. Deși e forfotă mare în comedia franțuzească, în care se mișcă soți încornorați, amante, fete răsfățate ori amorezi aiuriți, în Paris nu s-a atins
Ai grijă să-nchizi ușa după tine, Iar cheia s-o arunci spre zări cu stele, Ca s-o găsesc prin gândurile mele Și să mai trec să văd dacă ți-e bine. Ai grijă să lași totul în
Marți, 2 februarie 2016, de la ora 18.00, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru nr. 38), va avea loc lansarea volumului bilingv De vorbă cu Panait Istrati/Parlando con Panait Istrati (Aracne, Roma 2015) de Elena
Ibn Arabi era convins că cea mai mare forță din univers este aerul. El face ca totul să poată să prindă viață, să crească, să se întărească oasele. Cu toate derivatele lui – suflet, duh,
În alb și negru e zugrăvită decepția. Cu sufletul făcut bucăți, pășesc spre un mâine care se tot depărtează. Reziduuri din el se căznesc să iasă la suprafață. Sunt numai răni. Șiroaie de sânge vânăt
O treaptă de lignit. Dar e atât de înaltă.. Mi-e așa de frică… Mi-e tare teamă că vă voi dezamăgi! Nu ar fi pentru prima oară.. Dar vreau să vă fac mândri, Iar asta nu
Încă 60 de secunde de înțelepciune. Eu zic că pe lumea asta și binele ți se întoarce. Și nu neapărat de la cei cărora le-ai făcut bine. Și răul ți se întoarce. Ți se întoarce
Despre rețelele sociale. Și oamenii ce le devin captivi. În zilele noastre, tematica identității unei persoane s-a transformat de la a fi ceva înnăscut, la a fi o sarcină pe care trebuie să o îndeplinești:
Cuvintele tale ma mangaie precum niste maini nevazute pana prind un contur Pentru ca nu am nume si nici viata imi refaci sufletul bucati dintr-o oglinda sparta In care te intrezaresti in fiecare noapte cand
Înghețat mi-e sufletul de nepăsare, Mâinile îmi strâng în pumni, Agonia nopții piere-n fum, Adormind neliniști interioare. S-a-ncătușat și cugetul în ger, Asmute gândul la visare, Damnabil a rămâne-un oarecare, Într-un infern de vise viager.
Sub soarele lui ianuarie... Cineva ar trebui să aibă o minte ca aceea a iernii Pentru a înţelege îngheţul şi crengile Pinilor acoperiţi de zăpadă; Ar trebui să-i fi fost frig multă vreme Pentru a