Datoria înrobește omul, îl leagă de ceva, indiferent de chipul pe care îl îmbracă. Doar nu ne-am născut datori sau că viața este despre a răscumpăra vreo datorie. Pentru că dacă ar fi așa, de
Oricine are, probabil din lecțiile de geografie din copilărie sau din filmele cu oropsiți care trăiesc în condiții vitrege, o oarecare oroare de deșert. Deșertul, sinonim în limba română din punct de vedere semantic și
Din momentul în care cordonul ombilical ne-a fost tăiat, un întreg proces de învățare a mediului în care tocmai pășeam ne cuprinde. Învățam cu fiecare clipă care trece că totul depinde de capacitatea noastră de
Intr-adevar, cine suntem cand nimeni nu ne vede? Suntem oare aceeasi pe care ii vede societatea, aceeasi reflectie care se vede prin ochii celor mai apropiati? Sau suntem doar un almagam al bucatilor din imaginatia
În urmă cu ceva zile, într-o țară asiatică, un om era omorât de viu prin aruncarea cu pietre. La propriu. Da, ați citit bine. Un profesor a îndrăznit public să nu fie de acord cu
Am apreciat de fiecare dată eleganța rară a acelor oameni care nu au vorbit de rău pe nimeni niciodată, găsind, dimpotrivă, partea frumoasă a fiecăruia. Cred că este o superioritate fină, de tip aristocratic, să-ți
Vom lăsa în urmă tot ce ne-a cuprins, iar de acest lucru devenim conștienți când cuprindem lumea la pas. Cum lângă casele în care pâlpâie viață, unde zgomotul râsetelor trec de fereastră, unde de după
Zîmbetul este expresia absoluta a luminii pe care poate să o degaje un om obișnuit. Prins la mijloc între sobrietatea asumată (sau cel puțin afișată) și rîsul cu toate paletele lui de nuanțe, de la
"Oamenii se gândesc mereu la ziua de mâine. În fiecare zi. Și numai la ziua de mâine. Din această cauză nu sesizează un amănunt ca ziua de astăzi. Nu sesizează prezentul. Trăiesc mereu cu ziua
"Afară era de mult primăvară", iar gîndul lui Romulus Guga, autorul romanului Nebunul și floarea (în titlul său original, care nu a putut să apară astfel în anul 1968, cînd a fost publicat, fiind Isus
Cînd eram în școala generală, am văzut pentru prima dată o carte de vizită. O fată își scrisese, pe un bilețel de hîrtie, cu o caligrafie îngrijită, de jurnal de adolescentă, numele, adresa și numărul
Am vrut să cuprind sentimentul iubire și să-l asez pe rânduri, în forma cea mai frumoasă, în forma pe care o merită, dar când să fac acest lucru, găsesc cuvintele incapabile de a-i cuprinde mănunchiul.
Durerea, o senzație în fața căreia nu primim scutire de la viață. Simpla sa prezență este consumatoare de energie, de viață, de dorință. În prezența ei uităm să mai visăm, uităm să prețuim viața fiind
Omul… o ființă care îmbracă o conștiință. Care calcă în picioare pământul care îl adăpostește. Atâtea civilizații, atâtea adevăruri și niciunul absolut. Atâția inventatori, descoperitori și toți deveniți eroi doar după moarte. Oare poate omul
Da, "este tot ceea ce ai nevoie", nu-i așa? "Se schimbă ceva în momentul când decizi că ai găsit o persoană în fața căreia ești gata să dezvălui părți din sufletul tău. Ceva iese în