Despre dezamăgirea fundamentală
Oare suntem noi în totalitate de condamnat că, în nebunia noastră de afirmare, ne lăsăm furați de o altfel de "goană după aur”? Cât de vinovat să fie, atunci, copilul care nu mai știe ce
Alexandra Frîncu
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
El și ea, atât de simpli: când unul îl salvează pe celălalt
Au ieșit la cafea și au mâncat și o pizza; trebuiau să facă niște proiecte... El nu avea bani la el așa că a făcut ea cinste. Au râs și, de ce să nu recunoască,
Labirinturile unui destin
"Laur", de Evgheni Vodolazkin. Pentru început vreau să spun că întâlnirile cu cărți de asemenea calibru sunt rare și o mare șansă să le citești și să te citească. Vodolazkin are o scriitură simplă, de
Expériences contreponctuelles
A scrie despre clipele sonore care se unificã sub bagheta mâinilor noastre... e ca și cum ai scrie un poem pe coli albe, astfel încât sã nu verși un strop de cafea pe ele. A
Casablanca şi lacrimile lui Costa Grecul
Am ajuns la Casablanca într-o zi de vineri. 13. Tot echipajul era cu curu-n sus şi vorbea monosilabic, fiindcă – aşa cum v-am mai spus cu alte ocazii – a umbla teleleu pe mări şi
În liniştea inimii
Câteodată vreau să zbor,dar nu mă pot desprinde de pământ. Şi atunci visez.... Câteodată vreau să privesc soarele în ochi,dar nu pot. Şi atunci mă închin lunii.... Câteodată vreau să fiu frumoasă,dar nu reuşesc. Şi
Cununi de suflet și o stea
Căci te-am știut dintotdeuna în sinea mea, Iar murmur de izvor curgea pe fruntea ta... Din pașii norilor lăcrimau adesea cununi de suflet și o stea..
Trecut
Timpul mă face să-l uit pe ieri, iar astăzi nu va mai fi mâine! Dragostea... s-a prăbușit și ea, de pe o stâncă pe alta a căzut în taina vorbelor tale de alatăieri. Muzica a
Transformarea
Eram un copac în pământ. Un exemplu de stoinicie pentru toți. Ei nu pleacă hai-hui prin lume. Azi am zis, fac o schimbare, M-am ridicat doar cu coroana. Sunt un copac, frumos copac.
Tu dormi
Paralizat în noapte târziu În camera mangaiată de lună Bețivii sunt pradă dulcelui rachiu Generatorul vechi iritant rasună Ochii sunt statici, mintea plânge Cofeina încă clocoteste'n sânge Tu dormi, tu dormi, tu dormi Venele biciuite
Siluetă
Când ochii-ţi ard văpăi în prag de noapte Şi chipul tremurând de dor se mistuieşte Pluteşti uşor ca norul unei şoapte Cu zâmbetul feeric ce luna-l prevesteşte. Şi în fereastră baţi tu, dulce siluetă Cerând
Cafeaua noastra calda
Să bem o cafea, să fie mai tare S-o bem amândoi fierbinte-Fierbinte Să-mi sorbi de pe buze acea sărutare Ce-ți poartă cafeaua prin suflet și minte Să bem o cafea, o dulce licoare S-o bem
Rânduri și căi
Sunt drumuri pe care le trec într-un sens, Poteci fără pas, cu străzi fără gânduri, Când tot găsesc pas cu pas sunt doar rânduri... Și căi ce nu trec înapoi.
Cu sufletul prin toamnă…
Nu-mi plac securile ce au tăișurile ascuțite, Când văd pădurile de straie dezgolite, Și-aud copacii suspinând în ploaie, Și rând pe rând, câte un trunchi, cum se îndoaie. Când văd cocorii luându-și zborul, Mă prind
Un vals de dincolo de timp
Împletit din fire de dorinţă şi chin, cu dorul nedefinit, tulburător, închis în cristalul din abisurile tale, abis al cerului, abis al adâncului, abis al dorinţei, abis al gândului, abis al visului, abis al durerii,