Ganduri iti cad Pe podoabele-unor carti, Din cotoare ce-au deschis Amintiri. Sunt harti de pe chipuri Ce-au descris bogatii. Ei sunt tu cu-al lor zambet Si stiu ce poti sa fi. Sunt zambete ce-ti deschid
Despre amăgirile telurice. Poate că sufletul nici nu apucă bine să moară aici, în această viață, că și trece deja în celălalt trup, cel nou, și-și ia în primire viața ne-ncepută. Și poate că de-asta
Alunec pe frunze şi nu ştiu De e toamna vinovată sau eu aiurită, Cu picuri de apă m-a prins ploaia auriu Să nu cad pe ora desfrunzită. În buzunare îmi afund mâinile nefiresc, Merg cu
Ți-am întins o mână, Apoi pe-amândouă Și-am cerut privirea-ți caldă să rămână, Fără nori de gheață, fără stropi de rouă. M-ai privit, mirată Și-ai întins, uimită, Mâna care-n visuri, noaptea, mi se-arată Ca de zeitate-n
femeie tu - lumină albă și culoare; pustie și rătăcitoare prin ale vieții poteci răsunătoare ; blândă și impetuoasă , calmă și misterioasă, foc, apă, zăpadă și ploaie, mirosul reavăn de verde și savoare, adâncuri
Îmi place vinul roșu, cu note dulci, Amare cireșe când îmi aduci. Îmi plac filmele alb-negru, fără voce, În care noi doi facem piruete feroce. Îmi place de tine dimineața, Când mă rogi să-ți cos
Există stări și momente în care depresia prinde ocazia și, găsindu-te cu garda jos, te ia cu japca și te aruncă drept în hăul ei, căscat fix în mijlocul minții tale. Da, este tabu ce
E-atâta octombrie-n tine Și liniștea parcă-i mai vie... Coboară și urcă prin mine, Aceeași poveste aurie. E-atâta octombrie-n tine Și tâmpla-ți miroase a gutuie, A gânduri coapte cu prune ... Iubire, ușor-amăruie! E-atâta octombrie-n tine...
Realizăm, oare, cât de mult contează părerea celorlalți pentru noi? Acest fapt ne face vulnerabili. Atât de vulnerabili încât suntem capabili să atingem limite la care nici nu ne-am fi gândit altfel. O parte din
Am ales sa ma las purtat pe aripile ei pana dincolo de nori, ca apoi sa cad din inaltul cerului si sa ma zdrobesc de stanci… sa ma ridic din nou, sangerand si sa ma
Uneori, confundăm durerea altora cu propriul venin: din cauza ezitării lor de a ne-o dezvălui! Şi pe urmă, continuăm să revărsăm din noi, atât de mult venin încât, ajungem să spunem: "s-a produs o ruptură"...
„Așa crește singurătatea mea de celuloză într-o casă austeră” -O singurătate prea zgomotoasă- citită față în față. Prima amibă Diplozoon paradoxum care cunoaște adulterul Zebrele s-au mutat la pol să li se vadă mai bine
Pentru a putea deduce, mai ușor, o dimensiune prospectivă a propriului drum în viață, nu trebuie decât să privești trecutul precum un film. Poți vedea la ce greșeli ești predispus, după modul în care gândești.
Ce înseamnă o viață pentru noi? În comparație cu lumea? Înseamnă un punct de praf din imensitatea materiei ce ne înconjoară. Ce înseamnă un moment de fericire? Este o secundă de atenție. Este, poate, întruchipată,
Suntem mirați în fața timpului ca în fața unei pierderi de memorie; și totuși, el este parte organică din lucrurile care ne înconjoară, din toate acele apariții de sunete și de imagini în memoria noastră,