Oamenii vin și pleacă, iar noi îi iubim. Dar cum măsurăm cât îi iubim? Care e limita maximă de oameni care pot fi iubiți autentic într-o viață de om? Și cum știm când îi iubim?
Vioara este un un vis sonor magic. Este un vis care ne poate face să evadăm din acele abisuri ale existenței și să ne înălțăm ochii către cer. Este o forță arhimedică, dar sonoră. Sunetul
Aplec copacul şi-i sărut ramul Muguri în pântec să-i răsară, Îi las un zâmbet pe frunza galbenă Şi pe celelalte ce plecară Încăpăţânate de zbor, De îmbrăţişarea cu pământul Pe la amiază,când ora devine rumenă
Se amestecă iar frici în cazanul meu de zboruri, (noaptea ultimei tristeți e pe cale să ne-apună). din dorințe pregătești piste pentru multe doruri, ce vor ”decola” subit ... fără pașaport de glumă. Îmi ești
Potiru-mi se revarsa fara-oprire. Mi-e teama de-ntunericul ce zace In holul galaxiei impietrire. Bucatile de suflet nu-mi dau pace Imi cer sa le lipesc cu mirul apei Ce-si face loc, din nou, sa vina-ncoace. Pianul
În zadar mă lupt cu somnul şi, cuprins de resemnare, Număr stelele căzute ca în cea din urmă zi. Adun paşii către tine ancoraţi în aşteptare, Încât să rezulte clipa care, poate, va veni... Întuneric
Cât de târziu, putem noi, ca ființe umane, să realizăm nimicnicia vieții noastre? Suntem nici un fir de praf pe lângă imensitatea Universului, pe lângă vastitatea materiei înconjurătoare. Vârsta noastră, fie de 100 sau 70
În mod inevitabil te lovești de ea de îndată ce te dai jos din pat și uite-așa reîncepe lupta de a-i face față: fiecărei noi zile... Îmi amintesc de o zi de toamnă de acum
La orice pas visu-mi te știe, Cu alți ochi chiar de-ai veni, Tot te-aș ghici printre zbateri De pleoape, de aripi- să știi! Și dorul te crede Că-mi pâlpâi prin gene Aluneci din culme pătrunzi
M-am îndrăgostit de tine și recent de Dumnezeu, ... când am renegat din mine moartea sau ce-a fost mai rău. (mai rămâne o dilemă ... ca o spadă de asalt!), Toți apostolii iubirii să îi
Stomacul meu are urechile ciulite, aude tot. Inima mea a boldit ochii, e foarte atentă. Mâinile mele respiră bine, țin aer curat. Capul meu merge întins, fără popas. Picioarele mele gândesc, iau decizii. Rădăcinile se
Într-o imensă generozitate faţă de cititorii săi, Gabriela Aronovici, le oferă acestora, pe tavă, întregul său suflet în care domneşte cu desăvârşire iubirea. În opinia mea, una dintre însuşirile de bază ale poetului este să-şi
Există un moment când toți realizăm că nu pentru cine dori noi contăm cel mai mult. Când conștientizăm că ceea ce ne dorim, pe cine iubim, deși nu înțelegem fenomenul iubirii în mod unitar, nu
Când inima ţi-este zdrobită Şi sufletul îţi este gol, Nu te întoarce la ispită, Că viaţa toată e un rol! Când scena vieţii se goleşte Şi timpul trece fără rost, Găseşte-ţi rolul şi iubeşte Cu
”Comoara naivă” este un film documentar ce-l prezintă pe unul din cei mai importanți pictori români de artă naivă, Ioan Măric. Problema abordată în film este ambiția umană, care e un imbold ce ne propulsează