Într-o imensă generozitate faţă de cititorii săi, Gabriela Aronovici, le oferă acestora, pe tavă, întregul său suflet în care domneşte cu desăvârşire iubirea.
În opinia mea, una dintre însuşirile de bază ale poetului este să-şi slăvească iubirea. Gabriela Aronovici, face acest lucru prin fiecare cuvânt, prin fiecare vers, prin fiecare poezie. Îşi cântă şi îşi slăveşte iubirea, uneori încrezătotoare, curajoasă, îndrăzneaţă (poezia „Libertate”), alteori temătoare (poezia „Mă tem”) şi timidă, o timiditate învelită într-un bun simţ cum greu mai întâlneşti în zilele noastre, în care, poezia de dragoste, devine din ce în ce mai obscenă şi mai directă, fără a se mai ţine cont de limitele bunului simţ. Referindu-ne la faptul că poeţii trebuie să-şi slăvească iubirea, aş tinde să cred, că prin poezia „ De ce?”, poeta mă completează perfect. Ei nu îi place liniştea şi tăcerea. Ea îşi cântă iubirea, cu avânt şi încredere, crezând în puterea înălţării prin dragoste: „De ce să taci, /Când împreună către stele am putea zbura?/ De ce?”
În imensa-i dragoste, Gabriela Aronovici, unoeri întreabă: „Tu eşti?”, învăluită fiind de vraja iubirii, alteori, această întrebare nici nu există, poeta spunând clar: „Ştiu cine eşti!”. În versurile sale, iubirea merge braţ la braţ cu gingăşia şi puritatea, Gabriela, voind să se contopească în totalitate cu acestea două, spunând: „ Eu aş vrea să fiu / O petală de trandafir alb”. Prin acurateţea poeziei sale, eu aş spune că reuşeşte acest lucru cu desăvârşire.
Gabriela Aronovici, se dovedeşte o cunoscătoare deplină a tainelor iubirii, dar cum în iubire, e ca în viaţă, mereu ai ceva de învăţat, aceasta se teme de examenul final pe care i-l va da iubirea, deşi, spune ea, ”Te ştiu pe de rost.”, se pare că acest lucru nu-i de-ajuns. Ea mărturiseşte: „Sunt convinsă că mai am multe de aflat.”, iar la final, cere pur şi simplu îngăduinţă: „Mă gândesc la tine ca la un Astru,/Te rog, la examen, / Să nu mă judeci prea aspru” . Aceasta, este, cu adevărat o poezie emblematică. O poezie, care pune în valoare infinitele lucruri pe care iubirea ni le poate dărui, dar şi infinitele lucruri pe care, prin iubire, le putem învăţa.
Gabriela Aronovici, clădeşte, prin poezia sa, parcă, un gen aparte. O poezie, extrem de bine calculată, acest lucru nu e surprinzător, gândindu-ne la profesia pe carea aceasta o are. O poezie, care, e calculată extrem de bine şi extrem de în detaliu, pentru a putea ajunge în sufletele tuturor celor ce vor să simtă dragostea, aşa, cum, o simte Gabriela, din toată inima.
