Mă cheamă un glas înapoi tocmai când traversam gândul spre tine, mă-ntorc la mine din nou să caut ploile care plâng, luminile care aud şoapte divine. Îmi pun ochelarii să pot să te citesc mai
Din negura acestui veac Pășește fiul hâd, pribeag Ce umblă-n ale sale tot mereu Crezând că el e unul dumnezeu Și se încrede în a sa putere, Își face crez adesea din himere Și-și uit-adevărata
Te-am crescut, suflete, ca pe copilul meu; Te-am invatat ce-i bine, tot eu si ce-i rau, Dar tu ai ramas tot copil. Ce natarau! Doar ti-am dat aripi de foc, sa zbori ca un zmeu...
Mi-e gând, Mi-e culoare, Mi-e dorinţa, Mi-e soare. Mi-e mare, Mi-e dor, Mi-e un pic De nestare. Mi-e nu-ştiu-cum, Mi-e nu-ştiu-ce, Mi-e cumva. Hai, te scot la ceai, cândva?
Poate că mâine avea-vei totul, Ce dacă azi nu ai? E sigur că Netotul Va fi savant în Rai. Ești slab? Visează, lasă Ca mintea ta să zburde Răspunde-atât: „Nu-mi pasă” Că spusele-s absurde. Sunt
Va veni o zi când toate cuvintele se vor întoarce uimite din depărtările trecutului, chiar dacă nu şi-au găsit destinatarul. Va veni o zi când toate cuvintele, tăcute, dezgolite, desprinse şi înălţate, se vor întoarce
Sărutul tău din stele aprins, Pe fruntea mea, Aseară a nins. Căci dramele, La tine, toate... clipesc spre mine De-atâta bine! Așa fiind, în mine privesc Copilării, iar gânduri rupte din infern, La tine aleargă
Dacă pentru o clipă aș dispărea, m-aș face una cu «Valsul primăverii» de Chopin și m-aș desface în bucăți sonore pe care să le arunc cu mâna albastră între colțurile lumii; m-aș preface în stalactite,
Câteva aplicații fenomenologice. Suntem înconjurați de clădiri. Multe dintre ele sunt diferite și nici măcar nu se aseamănă între ele. Nu știm în ce măsură o clădire se poate înscrie în sfera unicității, dar cu
Acum sa stam, in adormire Imbratisati ca doi copii Ramai aici, hai peste noapte! Deschide-ti sufletul plapand! Aici, cu trup si suflet Sa ne unim destinul Pe veci legati intr-unul Arunca-mi-te-n brate! Esti toata pura
Niciodată n-am ştiut mai bine ca acum că vine iarna... fug precum turmele de antilope toate visările. Parcă le e frică de moarte, parcă le e frică de viață, dar au făcut loc în mine
Imi las sufletul in mainile Tale… Ia-l ... si fă ce vrei cu el. Stătea stingher în trupul meu fără nici o motivare. I-am pus în brațe viața uitând că nu are brațe… doar fire
"Lumea devine vis, visul devine lume” - Novalis Au intrat în vis scriind singura lor carte ce devenea realitate, pe măsură ce literele capătau contur, forme, lumini şi umbre. Ut pictura poesis... Pictau cuvintele, pagină
Cum ar fi dacă aș visa cu tine? Să ne plimbăm spre nemurire, Am culege niște flori și-apoi ne-am trezi pe un câmp goi, dar visul nu e final, căci mai am cu tine un
Din palma întinsă, fire de nisip se scurg în delta vântului. În orele clepsidrei, aluviuni de gânduri în zborul randunelelor. Sub povara trecutului neputinţa trăirii prezentului, petale de iris şi-albastre frunze vibrează în proiecţia viitorului.