De-ai ști... dar nu știi, Doamne, cât aș fi vrut de mult să-i potolești privirea și-al vorbelor tumult, să-ncetinești căderea spre raiul nimănui și fulgerând tăcerea, să-i strigi în suflet lui: ”Elibereaz-o, las-o, i-a fost
Vine o zi în care culorile din jur te dor. Aveai o realitate în care verdele copacilor era verde, pastelurile norilor de pe cer ţi se păreau atât de fascinante până în ziua în care
În România m-am născut, pe bolta unui cer de lut. În România am înțeles că viața nu e despre sens...
Prin verdele crud de la-nceputuri Se scaldă irizante aripi de fluturi Iar pe fereastra deschisă spre soare Adie mireasma-nfloririi necuprinsă-n visare. Îngerii împodobiţi în haină nouă Adună din luceferi boabe de rouă Şi răstoarnă din
Dincolo de porțile greoaie din forjat era lumea pierdută. Prizonieri în trupuri firave. Oricâte închisori ar fi dărâmat, nu era nici o primejdie de-a scăpa din lumea umbrelor. Ochi pierduți în spatele pleoapelor de ceară,
Simt o uşoară rază de aer Ce piaptănă al meu păr lung, Poate că este atingerea ta Alergând rebelă prin atmosferă... ...Pentru a mă ridica De printre Eurile vechi Pline de dureri trecute... Pentru a
De multe ori... eu, Cu suflet rece de ateu, Cer patima plăcută a beției, Slovei dulci a poeziei. De multe ori... eu, Doresc să fiu Morfeu, Să pot preface vise, În împliniri, ce nu-s ucise.
Te-ai gândit vreodată că va veni o zi în care îți vei bea cafeaua și vei privi spre cer și spre mare în același timp? Te-ai gândit vreodată că va veni o astfel de
De multe ori am simțit că, oricâte eforturi aș face, oricât m-aș strădui să ajung într-un loc, există o voință divină, o forță a destinului care face ca eu să ajung în cu totul alt
Soarele imi arde-n suflet Pe tine-n ochi cand te privesc. Si, cand nu esti, aud un urlet De simt ca-atunci nu mai traiesc. Cu zambetul imi mangai trupul. Emotii, ganduri imi trezesti... Neincetat ti-as privi
Jocuri de linii, de umbre, de lumini, clare, fără egal, plutesc pe-obraz, se întrevăd prin lazuritul din priviri. Regină devine, pentru o zi, în frumuseţea colorată în nuanţe aurii, melancolice - culori cum n-ai mai
nu soldatul acela m-a ucis glonţul lui încă mai pluteşte în aer în drumul către inima mea dezbrăcată nu acel lup m-a sfârtecat gura lui tot mai continuă să se deschidă cu colţii scrâşnind de
”Carpe diem” trebuie să fie crezul meu, căci clipa mea de fericire e atât de scurtă, iar regretul neputinței de a o prelungi mă chinuie timp nesfârșit. Ca, totuși, sa apară o altă șansă la
Există mai multe momente de repaus pe care suntem datori să ni le oferim, să stăm pe marginea lor şi să înghiţim linguriţă cu linguriţă durata lor. Pentru o clipă, timpul curge altfel, curge invers
În palma tatălui meu am aşezat o inimă greu încercată, trecută prin focul patimilor, plătind crunt vama tristeţii. Pulsa rănită, scufundată în frigul sălbatic al tăcerii, în adâncul anilor, crescută cândva în spirale din prima
