Lespezi de cer
Aș fi vrut să te-ating dar acum nu mai pot de sub lespezi de cer, din tăceri să te scot, nu mai pot să mai fac să-ți mijească tulpini, chiar de-n mine-au rămas, încă vii,
Silvia Risnoveanu
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Bujorilor
Și, dacă am avea bujorii în luna octombrie, Poate nu i-am mai vâna cu ochii și cu mâinile noastre, Atunci când ploaia ar cădea peste scaunele pustiite de (ne)locuitorii ei... Și, dacă am avea bujorii
De ce-ai venit în astă lume?
De ce-ai venit în astă lume? căci toate parcă-s prea străine și prea nepăsătoare trec sorbind din seva ce te ține. Și ce motiv ai mai găsi să mergi spre acel ceva atât de îndepărtat,
Mâine e prea departe
Lacrimi albastre miezul nopţii a picurat, în tăcerea ei transparentă călătorim spre stele, e o chemare, un dor crescut din lumină. Toate vin nevăzute spre centru, deşi toţi le văd depărtându-se de el! Turbionul vieţii
Doar a fi
Era un om a cărui liră desprinsă din mare şi din cer îşi continua cântul, (simţea seva dar n-o putea opri din curs) chiar dacă, doar vântul îi înţelege mesajul purtat de sunetele corzilor, ştia
Femeia, ultima poruncă
De-ai ști... dar nu știi, Doamne, cât aș fi vrut de mult să-i potolești privirea și-al vorbelor tumult, să-ncetinești căderea spre raiul nimănui și fulgerând tăcerea, să-i strigi în suflet lui: ”Elibereaz-o, las-o, i-a fost
Durerea culorilor și a retinei
Vine o zi în care culorile din jur te dor. Aveai o realitate în care verdele copacilor era verde, pastelurile norilor de pe cer ţi se păreau atât de fascinante până în ziua în care
În România
În România m-am născut, pe bolta unui cer de lut. În România am înțeles că viața nu e despre sens...
Elixir de mai
Prin verdele crud de la-nceputuri Se scaldă irizante aripi de fluturi Iar pe fereastra deschisă spre soare Adie mireasma-nfloririi necuprinsă-n visare. Îngerii împodobiţi în haină nouă Adună din luceferi boabe de rouă Şi răstoarnă din
Lumea pierduta
Dincolo de porțile greoaie din forjat era lumea pierdută. Prizonieri în trupuri firave. Oricâte închisori ar fi dărâmat, nu era nici o primejdie de-a scăpa din lumea umbrelor. Ochi pierduți în spatele pleoapelor de ceară,
Precum rubinul
Simt o uşoară rază de aer Ce piaptănă al meu păr lung, Poate că este atingerea ta Alergând rebelă prin atmosferă... ...Pentru a mă ridica De printre Eurile vechi Pline de dureri trecute... Pentru a
Glosă
De multe ori... eu, Cu suflet rece de ateu, Cer patima plăcută a beției, Slovei dulci a poeziei. De multe ori... eu, Doresc să fiu Morfeu, Să pot preface vise, În împliniri, ce nu-s ucise.
Fericirea nu e simetrică
Te-ai gândit vreodată că va veni o zi în care îți vei bea cafeaua și vei privi spre cer și spre mare în același timp? Te-ai gândit vreodată că va veni o astfel de
Fata matusii
De multe ori am simțit că, oricâte eforturi aș face, oricât m-aș strădui să ajung într-un loc, există o voință divină, o forță a destinului care face ca eu să ajung în cu totul alt
Raza de soare
Soarele imi arde-n suflet Pe tine-n ochi cand te privesc. Si, cand nu esti, aud un urlet De simt ca-atunci nu mai traiesc. Cu zambetul imi mangai trupul. Emotii, ganduri imi trezesti... Neincetat ti-as privi