Pagină albă
ce-aș putea să-ți spun acum pagină albă ... în fiecare dimineață viața mea reîncepe cu o pagină albă până se face seară mor răspunsuri bucurii întrebări că nu au loc toate pe o singură pagină
Carmen-Maria Mecu
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Monograma din vis
Plouă. Un fluture dansează printre petalele macilor. Vis. Lacrimile copacilor sunt ascunse în zâmbetul ei. Iubire. Precum ploaia, Ea îţi mângâie sufletul. Fără frontiere este sufletul, doar când ne adoarme este acolo unde-şi doreşte cu
Amintiri
Ce ne-am face fără amintiri? Nu lucrăm, nu ne străduim să le inventăm… vin pur și simplu! Singure, nechemate, în vârful picioarelor… Apar din sunete, arome, imagini, chipuri, atingeri sau îmbrățișări. Apar din momente speciale,
Tu ce vezi?
Oamenii își cumpără haine, își cumpără țigări, își cumpără lucruri. Își iau terenuri, case, vor să simtă că posedă, au nevoie să aibă, pentru a exista. Sunt obosiți în metrou, la serviciu, după 10-15-20 de
Mărturie
Cum a fost când te-am cunoscut? Ce m-a captivat de la început? Zâmbetul, râsul, privirea, vocea, Ochii care își schimbau culoarea. Perseverența cuvintelor mute, A unor emoții nemotivate, A condus pasiunea dezlănțuită Către o amintire
Ploaie nevăzută
Te-ai gândit vreodată Cum sunetul ploii Te poate acompania Pe ritmul chitarei Ȋn bătaia fanfarei? Râuri de inspirație Curg acum Printre coardele instrumentului, Precum un bucium Ce plânge disperat La cutremurul stins de nori... O
Aud un plâns….
Aud un plâns acolo sus , Din blânzi ochi lacrimi cad , Se preling pe obrazul descompus Şi se afund în liniştea pădurilor de brad . Aud un cânt venind dinspre apus , Un cânt
Plâng copacii…
Plâng copacii. Poţi auzi durerea lor? Nici ploaia, nici lacrima ta n-o aude. Nici sfinţii nu le aud bocetul. Plâng copacii...
Ora-ntoarsă şi ziua mov (Poema 7)
Ziua mov şi ora-ntoarsă, vioara tristă şi cafeaua-amară făr’ de zahărul sufletului uitat de chelnerul memoriei este tot ce-avem după tristeţea cea mov-de-toate-zilele desprinsă parcă din ţinutul albatroşilor. Ziua mov şi ora-ntoarsă – cărţile căzute
Zidul
Între noi e un zid, între noi e-ntuneric, Când ai vrut să-mi vorbești, n-am mai vrut să te-ascult Și-am uitat că mi-ai fost pajiștea mai demult Când călcam, luminând, un tărâm ezoteric. Lumea ta... un
Meteor
Ce cazatoare te avanti, pe bolta de cerneala si scaparand trezesti o lume moarta de milenii, esti unica ,mirifica-n menirea ta astrala si stele miliarde se minuna pizmase, lumina lor ,o sperii. Dar scurta ,vai
Un păianjen își țesea portativ
Pe malul unei scene restrânse de sonorități clasice, Încurcate pe alocuri în acorduri contemporane, Își făcea trainic drum un păianjen. Minuscul în delicatețea pasului, Își cauta un refugiu potrivit Pentru a sa pânză galeșă, Elegantă,
Să te saturi să bei viață
E-un sfat înțelept Primit de la un poet Ce n-a știut la timpul potrivit Să se-oprească din vorbit; A uitat să mai privească Iar sufletu-i s-a-năsprit: N-a mai avut, atunci, ce să iubească... S-a trezit
Paşi risipiţi în vânt
Uneori, fără să vrei, te întorci în timp, cu greu deschizi o uşă, intri prin perdeaua de praf, lipicioasă, persistentă peste tot, treci de pânzele de păianjen atârnate, faci câţiva paşi, în aerul apăsător simţi
Adio iubire!
Bună dimineața iubire! Cu ochi de înger și cu râs cristalin ne începem drumul. Strigăm, șoptim, ne-avântăm sau ne strecurăm tiptil prin anotimpuri, trăim. Iubim, urâm, pierdem iubiri, renunțăm și o luăm iarăși de la