Puls

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Câteodată te simt cum adormi
liniștit,
cum respiri susurat
ca un cântec șoptit,
în căuș sângeriu când tu ești
doar al meu
și trăiești că trăiesc: tu prin mine,
iar eu
ritmul tău îl urmez
și-o bătaie în plus
cu secunde-n tandem ca pe ceas,
altfel nu-s.
Câteodată te simt cum te zbați,
cum pulsezi
și cum vrei prin zăbrele să ieși,
dar tu vezi:
ai să pieri de-ai să pleci brusc
din inima mea,
iar apoi…
iar apoi,
o să piară și ea
cum pier stele-n abis sau,
când îngeri mai cad,
cum pier lacrimi
ce-au ars în priviri
ca de jad.
Dar acum când pulsezi simt
albastru de stea
și-o lumină crescândă,
iar inima mea
se oprește-o secundă din viață,
din mers
și-mpletește-n tăcere
fărâme de vers
care-apoi vor aprinde-argintate văpăi
ce-or cuprinde, pe rând,
ochii mei, ochii tăi.

Silvia Risnoveanu

Silvia Risnoveanu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu