Puls

Câteodată te simt cum adormi
liniștit,
cum respiri susurat
ca un cântec șoptit,
în căuș sângeriu când tu ești
doar al meu
și trăiești că trăiesc: tu prin mine,
iar eu
ritmul tău îl urmez
și-o bătaie în plus
cu secunde-n tandem ca pe ceas,
altfel nu-s.
Câteodată te simt cum te zbați,
cum pulsezi
și cum vrei prin zăbrele să ieși,
dar tu vezi:
ai să pieri de-ai să pleci brusc
din inima mea,
iar apoi…
iar apoi,
o să piară și ea
cum pier stele-n abis sau,
când îngeri mai cad,
cum pier lacrimi
ce-au ars în priviri
ca de jad.
Dar acum când pulsezi simt
albastru de stea
și-o lumină crescândă,
iar inima mea
se oprește-o secundă din viață,
din mers
și-mpletește-n tăcere
fărâme de vers
care-apoi vor aprinde-argintate văpăi
ce-or cuprinde, pe rând,
ochii mei, ochii tăi.

Silvia Risnoveanu

Silvia Risnoveanu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu