când i-au desfăcut pieptul, ca să-i ia inima,
: să fii atent!, îi spusese ea, pentru că, într-o zi, o să am nevoie de inima ta! și ziua aceea venise, el era pregătit
s-a dus, la ora, și în locul, stabilite, cu mult timp înainte
s-a întins pe masa de operație, și a închis ochii.
sub pleoape, se afla tot ceea ce păstrase, de-a lungul timpului, în ei
un fel de fotografii de-ale ei, de înaltă rezoluție,
sau cuvinte pe care i le spusese, înscrisuri, mirosuri pe care le atinsese cu mâinile lui,
care urcaseră, în rarele dăți când fuseseră împreună, în nările lui, și pe marginea buzelor lui,
și, de acolo, se prăvăliseră înăuntrul lui, aciuindu-se,
o parte, în inima lui
venise vremea să le dea înapoi,
și, o parte, în mintea lui,
acolo unde își păstra amintirile cele mai dragi,
a glumit puțin cu doctorii și cu asistentele, ca să le dea curaj,
deși el era, de felul lui, un om destul de ursuz, chiar închis în sine,
până când anestezicul și-a făcut efectul,
el s-a refugiat tot, cu toată ființa lui,
în minte, unde își păstra amintirile,
apoi lucrurile au scăpat puțin de sub control
când i-au desfăcut pieptul, una din asistente a povestit că,
acolo, unde îi era inima, a văzut o creastă de deal,
pe care mergea un om,
așa cum se văd crestele de deal seara, sub lumina incredibilă a lunii,
unei alteia, i s-a părut că a zărit un copil, aflat pe malul unui iaz,
culegând flori de mentă,
iar când i-au îndepărtat coastele,
în încăpere s-a împrăștiat un miros de flori necunoscute,
anestezistului, care asculta muzică de liszt în căști,
așa cum obișnuiesc ei de obicei,
i s-a părut că auzea these are the days,
dar cei mai surprinși au fost chirurgii,
când au descoperit că el avea în piept inima ei,
îmbrăcată frumos, cu genunchii dezgoliți, cu bagajele gata făcute,
și purta ochelari de soare, ca întotdeauna,
când i-au îndepărtat,
au putut constata că inima ei avea ochii verzi,
ca smaragdele din poveștile pe care le citiseră, în copilărie, fiecare dintre ei, și atunci au decupat-o din locul în care stătuse,
au pus-o într-o cutie pentru tort,
pe care erau pictate margarete albe de vară,
iar acolo unde îi erau sânii,
două margarete africane, cu petale mov și doi iriși albastru închis,
în loc de stamine,
și când au terminat de împachetat,
au chemat curierul,
iar la sfârșit,
după ce acesta plecase la adresă,
uneia dintre asistente i s-a părut că:
omul acela aflat pe creasta dealului,
a întors puțin capul, a ridicat mâna,
și doar a schițat cu ea un fel de gest de rămas bun.
