Se schimbă valorile, se schimbă şi păpuşile…
Trăim, mai mult ca oricând, într-o lume de imagini; civilizația modernă a ales dintre simţurile noastre unul pe care îl hrăneşte cu prisosinţă – Văzul.
Aşa s-a ajuns ca televiziunea, publicitatea şi cinematograful au schimbat modul în care percepem lumea. Omniprezenţa reclamei TV – insidios maestru de ceremonii – ne “face” să simţim mirosul unui parfum ori să percepem senzaţiile produse de atingerea unei ţesături.
Au fost produse chiar şi tipăriturile 3D. Televiziunea a universalizat şi standardele de frumuseţe trupească, pe care le impune asiduu jumătăţii “civilizate” a omenirii. Felul în care oamenii integrează modelele este prea complicat şi prea subtil pentru a fi citite în termeni de bine sau de rău, absolutizându-le.
Expresia “frumoasă ca o păpuşă” desemna, acum mai bine de 60 de ani, un chip rotund, fără proeminenţe şi era asociat inocenţei, cuminţeniei şi pasivităţii (aidoma păpuşilor din acea vreme cu ochii mari, nasul cârn şi corpul învelit cu hăinuţe frumoase).
Astăzi, sintagma include şi un trup, nu numai, cu forme apetisante, ci şi cu unele caracteristici funcţionale. Astfel, păpuşa Barbie a zilelor noastre merge la bal îmbrăcată în rochii de prinţesă, dar şi înoată, schiază sau “practică” un job.
Se schimbă valorile, se schimbă şi păpuşile.
Păpuşile din porţelan fin, înveşmântate cu dantele şi mătăsuri au fost înlocuite de păpuşile din plastic, echipate cu ţinute adaptabile (fast-love). Se pare că Nora (A Doll’s House) lui Ibsen are succesoare ce-au depăşit cu mult modelul iniţial. Dornică să se descotorosească de tutela patriarhatului şi să iasă de sub încremenirea porţelanului, Nora a trecut la… silicon şi plastic.
Din păcate, aurea mediocritas / calea de mijloc este undeva între “compromis” şi lipsă de glamour.
