Nimeni nu se naşte de două ori
Oamenii pe care nu i-am iubit la timp Au rămas în paginile astea albe Nimeni nu se naşte de două ori, eu asta am citit în ochii tăi şi mi-e teamă Atât de teamă De
Natasa Valentina Roman
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Ca o apă și-un pământ
"Viața este plină de absurdități ciudate, care, destul de ciudat, nici nu trebuie să pară plauzibile, deoarece sunt adevărate.” (Luigi Pirandello, Șase personaje în căutarea unui autor) Cum putem să definim siguranța și încrederea atunci
Întâlnire
Am un mare noroc Pot să îmbrățișez câmpii cu maci Pot săruta focul din lalele Pot fi romantic cu pădurile din munți Pot strânge în brațe norii până plouă Și apoi pot atinge fiecare picătură
Calvar
Purtăm în vene sevă de trădare, principiile noastre au devenit caduce, răstignim adevărul fără remuşcare şi spânzurăm Lumina pe cruce. Prigonim iubirea şi iertarea divină, ascunşi sub masca unui convins ateu, cerşim cu îndurare o
Poarta
Mereu m-ai privit ca pe o poartă. Una care deschide noi orizonturi de fericire sau suferință, orizonturi transformatoare, uimitoare pentru ceea ce au putut deschide pentru tine prin mine. Uneori multiversul pe care îl deschideam
De unde vine zgomotul ăsta?
Eram emigranți din naștere. Mâinile noastre erau cârlige. Ne-am instalat rapid pentru că aveam doar o pastă de gânduri, o colecție de creioane, o iubire mare și un cuvânt: Naz, the pride you feel from
Soare peste florile de la fereastră
Joacă soarele-n fereastră Umbre peste flori îmi lasă Frunzele par fermecate De ispite sunt furate. La fereastră le-nsoțesc Cu tot ce le dăruiesc: Stropi de apă- nsuflețită, O privire liniștită. Zilnic ele- mi dăruiesc Pacea
Cea mai sinceră versiune a mea
Cele mai frumoase minuni încep dincolo de sfârșitul lumii Acolo unde Cea mai sinceră versiune a mea adună Într-o cutie albă de lemn tot ceea ce poți iubi Într-o viață. Literă cu literă Pagină cu
Ziua cea mare
Fiecare din zilele mele are un răsărit și un apus izbitor de asemănăoare una cu cealaltă înscrise într-un ciclu de săptămâni, luni, ani le port cu mine ca pe o povară pe străzi asfaltate inspirând
Erai
Asta a fost cel mai important mereu. Erai acolo. Ai fost în stradă. La proteste. Erai curajoasă, mândră și dreaptă. Mă enerva vocea ta. Fumai și țineai portavocea. Discutai cu fete, cu băieți, cu presa,
Întrebări
Cine poate să îmi spună Câte flori pe ram se-adună Cine poate-a număra Visele din viața sa Câte fire de nisip Cad din clepsidră în timp Câte raze de la soare Încălzesc trupul ce doare
Clipa de taină
Rătăcitori. Intersecţii sinaptice. Prin miracolele întâmplate, într-o nesfârşită căutare, acolo, la începutul cuvintelor, în adâncimea lor, din prezentul rostuit o lumină strălucitoare străbate cerul, ţărmurile se ridică, volute ritmice, înalte şi limpezi, se estompează, asemeni
Mereu a ta
M-am indragostit doar stand de vorba Acum... ma simt plina de tine Iubirea ce ti-o port, nu este oarba Si tu, acum, esti plin de mine Esti pretutindeni, oriunde eu merg Sunt pretutindeni, oriunde te
Îngerul cu aripile frânte
Un înger, cu aripile frânte de dor, Crezând în soare, în cer și în nor, Aspirând tăcut la înțelepciunea lor S-a încredințat că printr-un simplu zbor Se va înălța spre soare, dând din aripi ușor.
Frunze de amintiri
Această seară pleacă, printre frunze, te mai visez, un pic, fără să știi... Cuvintele mi-alunecă, pe buze, ca zborul florilor de păpădii. Din călimară, simt că fuge noaptea, cu amintiri, ca ochii tăi căprui, Când