Inserții argintii ți-am adunat de la tâmple, Le-am plimbat în caruselul viscerei Le-am făcut lac nemișcat Pentru păstrăvi nălucă... Inserții argintii am confecționat Cu solzi insistenți, Gâdilați de ape de munte, Energie verde curgând... Muzicalitate
În bibelouri și cristaluri ne-a transformat pandemia care a lovit lumea. Toți am devenit fragili și delicați, chiar dacă în mod normal poate nu aveam nimic de-a face cu fragilitatea, delicatețea și nici cu sensibiliatea.
Zuleiha deschide ochii este un roman despre bucuria de a trăi într-un spațiu în care moartea se intrepătrunde mai mult decât oriunde cu viața, încât devine mai puțin înspăimântătoare, iar viața capătătă o intensitate covârșitoare.
În zilele de stat în casă, Caut florile în amintiri. Le-am regăsit! Sunt la fel de frumoase! Au păstrat parfumul clipelor, Ca o readucere de gând dus, De pași făcuți pe lângă ele. O amintire
Când ajung în squarul unui oraș nou, simt siguranță. În pătratul lui. Mă întreb unde nu sunt? E dimineață. Invizibile diagonalele unor vremi de aur, ce demult! Cafea în mână. Unde sunt cel ce sunt
Oamenii pe care nu i-am iubit la timp Au rămas în paginile astea albe Nimeni nu se naşte de două ori, eu asta am citit în ochii tăi şi mi-e teamă Atât de teamă De
"Viața este plină de absurdități ciudate, care, destul de ciudat, nici nu trebuie să pară plauzibile, deoarece sunt adevărate.” (Luigi Pirandello, Șase personaje în căutarea unui autor) Cum putem să definim siguranța și încrederea atunci
Am un mare noroc Pot să îmbrățișez câmpii cu maci Pot săruta focul din lalele Pot fi romantic cu pădurile din munți Pot strânge în brațe norii până plouă Și apoi pot atinge fiecare picătură
Purtăm în vene sevă de trădare, principiile noastre au devenit caduce, răstignim adevărul fără remuşcare şi spânzurăm Lumina pe cruce. Prigonim iubirea şi iertarea divină, ascunşi sub masca unui convins ateu, cerşim cu îndurare o
Mereu m-ai privit ca pe o poartă. Una care deschide noi orizonturi de fericire sau suferință, orizonturi transformatoare, uimitoare pentru ceea ce au putut deschide pentru tine prin mine. Uneori multiversul pe care îl deschideam
Eram emigranți din naștere. Mâinile noastre erau cârlige. Ne-am instalat rapid pentru că aveam doar o pastă de gânduri, o colecție de creioane, o iubire mare și un cuvânt: Naz, the pride you feel from
Joacă soarele-n fereastră Umbre peste flori îmi lasă Frunzele par fermecate De ispite sunt furate. La fereastră le-nsoțesc Cu tot ce le dăruiesc: Stropi de apă- nsuflețită, O privire liniștită. Zilnic ele- mi dăruiesc Pacea
Cele mai frumoase minuni încep dincolo de sfârșitul lumii Acolo unde Cea mai sinceră versiune a mea adună Într-o cutie albă de lemn tot ceea ce poți iubi Într-o viață. Literă cu literă Pagină cu
Fiecare din zilele mele are un răsărit și un apus izbitor de asemănăoare una cu cealaltă înscrise într-un ciclu de săptămâni, luni, ani le port cu mine ca pe o povară pe străzi asfaltate inspirând
Asta a fost cel mai important mereu. Erai acolo. Ai fost în stradă. La proteste. Erai curajoasă, mândră și dreaptă. Mă enerva vocea ta. Fumai și țineai portavocea. Discutai cu fete, cu băieți, cu presa,
