Nu cred în școlile pe care le-am urmat, deși au fost multe. Nu cred în bărbații pe care i-am iubit. Trecutul este o altă țară. Nu cred în clipele care trec sau rămân doar de
seara amintirile ce dor îmi cuprind luna în palmă, zăcăminte în ruină șoptesc tainic. în criptă morții numără cuvinte
N-am să mă-mbăt de tine niciodată, Oricât aș bea, tot aș putea să beau, În mine rubiniu-ți se desfată Iar universuri taine nu mai au. Tu mă-nțelegi mai bine ca oricine Și-orice secundă aninată-n păr
Şi se îmbrăcase în acea zi cu rochia cea mai nouă şi mai frumoasă, ca şi cum ar fi ştiut că sfârşitul e aproape. Era o zi cu mult soare, atât de mult soare încât
Durerea este acel sentiment atât de nedorit, detestat, evitat. Durerea e parte componentă a existenței reale, palpabile, concrete. O realitate ce-și are legitățile ei, dincolo de capacitatea noastră de control. Durerea e un alt nume
De când mă știu, marea a exercitat asupra mea o fascinație nemăsurată și aproape inexplicabilă. Am cunoscut-o prima data în prima vară după revoluție, când aveam doar cinci ani, iar precizia cu care îmi amintesc
Un înger, cu aripile frânte de dor, Crezând în soare, în cer și în nor, Aspirând tăcut la înțelepciunea lor S-a încredințat că printr-un simplu zbor Se va înălța spre soare, dând din aripi ușor.
Culori ce ard Culori ce cad Culori ce dau fiori Culori purtate-n flori Culori în copaci Culori ce le placi Culori ca de vis Culori în iris Culori pe pământ Culori legământ Culori din lumină
Cerul nocturn apasă peste capul meu greu de insomnie. Picăturile de ploaie îmi umezesc ochii uscați. Vuietul îndepărtat, mecanic îmi sfredelește creierul obosit. Un câine urlă a disperare, aș scoate-o și eu din mine printr-un
Cine poate să îmi spună Câte flori pe ram se-adună? Cine poate a-număra Florile din viața sa? Câte fire de nisip Cad din clepsidră în timp Câte raze de la soare Încălzesc trupul ce doare
ce-aș putea să-ți spun acum pagină albă ... în fiecare dimineață viața mea reîncepe cu o pagină albă până se face seară mor răspunsuri bucurii întrebări că nu au loc toate pe o singură pagină
Plouă. Un fluture dansează printre petalele macilor. Vis. Lacrimile copacilor sunt ascunse în zâmbetul ei. Iubire. Precum ploaia, Ea îţi mângâie sufletul. Fără frontiere este sufletul, doar când ne adoarme este acolo unde-şi doreşte cu
Ce ne-am face fără amintiri? Nu lucrăm, nu ne străduim să le inventăm… vin pur și simplu! Singure, nechemate, în vârful picioarelor… Apar din sunete, arome, imagini, chipuri, atingeri sau îmbrățișări. Apar din momente speciale,
Oamenii își cumpără haine, își cumpără țigări, își cumpără lucruri. Își iau terenuri, case, vor să simtă că posedă, au nevoie să aibă, pentru a exista. Sunt obosiți în metrou, la serviciu, după 10-15-20 de
Cum a fost când te-am cunoscut? Ce m-a captivat de la început? Zâmbetul, râsul, privirea, vocea, Ochii care își schimbau culoarea. Perseverența cuvintelor mute, A unor emoții nemotivate, A condus pasiunea dezlănțuită Către o amintire