Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Amintiri din viitor. Pentru că istoria se tot repetă…
Astăzi, 7 februarie 2012, se împlinesc 20 de ani de la semnarea Tratatul de la Maastricht, tratatul care a pus bazele Uniunii Europene. O bună ocazie pentru a ne aminti de “prima monedă unică” europeană.
O poveste care a început acum aproape 150 de ani: pe 23 decembrie 1865 a fost înființată Convenția de la Paris, cunoscută și sub denumirea de Uniunea Latină. Obiectivul Uniunii Monetare Latine era acela de a unifica valutele europene într-o monedă unică, utilizabilă în toate statele membre. Sună cunoscut, nu-i așa? Diferența este că, pe atunci, majoritatea monedelor naționale erau făcute încă din aur și argint.
Uniunea Latină a reunit 32 de țări (printre care Franța, Belgia, Italia, Elveția, Luxemburg, Grecia, Spania, România, Austro-Ungaria, Bulgaria) prin intermediul unor monede de aur și argint care erau bătute de fiecare stat în parte la un gramaj starndardizat: 4,5 grame de argint sau 0, 29 grame de aur. Au existat însă și două absențe notabile: Regatul Unit și Imperiul German. Și, din cauza fluctuațiilor acestor 2 metale, dar și a situației politice încordate, Uniunea Monetară Latină a fost dizolvată la 1 ianuarie 1927, după ce în anii 1920 își încetase activitatea.
Și, nu în ultimul rând: la 10 ani de la înființarea Uniunii Monetare Latine, Danemarca și Suedia pun bazele Uniunii Monetare Scandinave, care în 1876 o câștigă și pe Norvegia ca membru. Moneda unică este coroana, iar metalele componente aveau rolul de a distinge valoarea coroanei: moneda de 10 coroane avea în compoziție aur nordic, cupru, aluminiu și nichel, pe când cea de 5 coroane – cupru și nichel. Uniunea a rezistat dizolvării, în 1905, a alianței dintre Suedia și Norvegia, însă izbucnirea, în 1914, a Primului Război Mondial i-a adus și acesteia sfârșitul.
