Ianna (LVXIII)
Ianna, a câta poezie despre tine, al câtelea vers, aceeași obsesie parcă… fără a pierde însă nici un strop… și nicio fărâmă de jăratic… cu aceeași sinceritate, aceeași patimă, același păcat… Ianna… mă temeam așteptându-te
Traian Calistru
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Forme
Pe rotunjimile tale lumea se-nvârte Într-un dans ce-l porți în pletele prelungi De vocea ta și Norii vor s-asculte Dar și tăcută-n inimă ajungi
Tăceri delicate
Din țesătura viselor adormite biruie timpul, un poem nescris vreodată se naște, tăcerea umple întunericul, iar întunericul umple tăcerea. Unde sunt eu? Unde ești tu? Prin umbrele genelor, un dialog al inimilor, un dialog al
O altfel de ninsoare
E atât de altfel această ninsoare.... O mână a rupt o bucată din cer, Pe acolo curge albul pur fără cruţare, Ninge rotund cu colinde din eter, Cu dorinţe ce se topesc în palmă Când
Iertări
Când peste drumul vieţii, îţi ninge cu-amintiri, Este ca să trăieşti şi nu ca să te miri! E ger în trupul veşted şi-n el ades tresare, Scânteie de păcat şi vină şi iertare… Curând, se
Dincolo de tine… mult mai departe
Cuvinte din cuvinte, misterioase, ritmice, înaintează către necunoscut, pe orbita vieții, între două focare, se mișcă, fixându-și elipsa. Dintr-un potir, ca sucul sâmburilor de rodie, picăturile de sânge rescriu în neant un alt început în
Nefraţi
Cand frați se ceartă pentru ce părinții au trudit, Ori niciodata n-au muncit, Ori sangele in apă a sfârșit! Si dacă sângele se face apă... Si dacă inima a inlemnit în loc sa bată... Ce
O istorie dezolantă
"Nimic nou pe frontul de vest" de Erich Maria Remarque. Paul Baumer și alți colegi de-ai săi de clasă sunt mobilizați în Primul Război Mondial. Moment în care lecțiile despre datorie, slujirea statului, muncă, cultură,
Fara titlu
Un licar de apa E tot ce iti cer, O boaba de roua Pe-un lujer stingher Ce-n soare se stinge De setea de-a fi, O boaba si-atata. Si-apoi… tu vei sti!
Bucuria
Ca un înger căzut, apa îi cere cerului culoarea. Dezgolit până în miezul tău - adevăratul mormânt al călătorului - prin abandon te înfrunți. Ești azvârlit în gheața de dincolo, acolo unde visele nu pot
Ce rămâne din noi după…
Îmi este greu să scriu despre ea nu pentru că nu am cunoscut-o suficient – poți, oare, cunoaște pe cineva cu adevărat, totuși? – ci pentru că vreau să v-o redau tot pe-atât de frumoasă
Adio, toamnă!
Acum ți se încheie odiseea, Bogat și frumos ți-a fost episodul, Azi, vântul îți plânge melopeea Și ciorile îți cântă prohodul. Copacii își scutură veșmântul Îngenuncheați de întristare Iar pana își plânge cuvântul Cu prea
Arta declamației
Ființele umane, sunt acelea ce se proclamă complexe. Dar unde se reflectă acea plurivalență? Gândurile definesc al nostru caracter. Dar ce se întâmplă cu cei ce au momente când dețin capacitatea de a se detașa
Havasi Balázs sau pianistul-scenograf
A înţelege muzica, înseamnă să înţelegi că un sunet respiră prin alt sunet, că tăcerile sunt păsări vii ce au aripi. Luna noiembrie ne prezintă un Bucureşti învăluit în tandreţea sunetelor de pian. În acest
Trandafirilor
Trandafirilor, Pentru care vei ucide vena ce pulsează viața. Acea venă plină de viață și amestecată cu un sentiment de ataraxie apatică. Îți vei petrece zilele numărând petalele lor până la crepusculul lor uscat. Îți