Ființele umane, sunt acelea ce se proclamă complexe. Dar unde se reflectă acea plurivalență? Gândurile definesc al nostru caracter. Dar ce se întâmplă cu cei ce au momente când dețin capacitatea de a se detașa de instituția gândirii?
Călătorule, de ce oamenii sunt atât de detașați de propria persoană? De ce înțeleg critica doar ca pe ceva unilateral, doar ei au dreptul a exercita acest fapt asupra altora? Sunt lucruri ce îmi vine greu a le înțelege. Contrastul este mult prea mare între noi doi și celălat capăt de lume. Știu, Călătorule, că și tu simți asta!
Cu toții avem nevoie de un declic spre a ne trezi, pentru a conștientiza adevărata valoare a minimei noastre vieți.
Totuși, ce se întâmplă când îți petreci toate vârstele neștiind, nerealizând ce este cu adevărat important?
Trăim secolul lui “trebuie”. Deci, trebuie să conștientizăm că tot ce este mai valoros, prețios, drag, căutat, iubit, ales, preferat de noi, în acest Univers nu are nici mai mică importanță. Suntem absolut lipsiți de însemnătate în nebuloasa ce ne înconjoară, în ceea ce se măsoară cu “timp”. De aceea, trebuie să fim sinceri, să facem tot ce ne face fericiți! Este secolul în care durata de viață ni se scurtează, este era în care trebuie să trăim fără regrete!
Wake up and live your dreams!
