Cugetările unei regine.
“La miezul nopții, cei care umblă pe străzi sunt oamenii fericiți; la ora patru dimineața, cei nefericiți; poate că, între miezul nopții și patru dimineața, fericirea a trecut în mare grabă.”
“În artă, nu trebuie să spui un adevăr, ci adevărul. Iar asta e tot atât de greu ca și în viață.”
“Nu putem fi spirituali decât atunci când cei care ne înconjoară sunt și ei spirituali.”
“Există o bunătate care te respinge și o răutate atrăgătoare.”
“Fiecare poartă în sine un Prometeu: un creator, revoltat și martir.”
“Lingușitorii încep totdeauna prin a zice că nu știu să lingușească.”
“Prietenia care se bazează doar pe recunoștinţă este ca o fotografie: în timp, ea se estompează.”
Carmen Sylva (29 decembrie 1843 – 18 februarie 1916)
Carmen Sylva este pseudonimul literar al Reginei Elisabeta, prima regină a României. Regina a ales pseudonimul Carmen Sylva, latinescul pentru “cântecul pădurii”, chiar la îndemnul soțului ei, Carol I, pentru a delimita poeta de regină. Datorită implicării sale în acte caritabile a fost supranumită de oamenii din popor “Mama răniților”.
Patroană a artelor, fondatoare a unor instituții caritabile, poetă, eseistă și scriitoare, Regina a avut și inițiativa de a identifica potențialul meșteșugurilor românești. Ea însăși se înveșmânta adesea în portul național românesc, socotit până atunci strai al țăranilor, și a încurajat doamnele din suita ei să facă la fel, dându-i astfel o valoare socială deosebită. Regina a organizat la castelul regal de la Sinaia un centru de meșteșuguri naționale.
Și-a făcut o datorie din a încuraja tinerii talentați să studieze prin intermediul unui program de burse. Regina s-a înconjurat cu artiști în devenire cum ar fi George Enescu sau Elena Văcărescu și i-a sprijinit financiar pe Nicolae Grigorescu și Vasile Alecsandri.
