Din umbre se nasc viețile
Tu ce-ai face Dac-ai vedea mai clar din umbră? Căci... Din umbre se nasc partiturile vieții Din tenebre luăm pulsul ființei Spre a-i crea un drum nou Din care putem clădi viitorul. Soarele calcă norii
Ana Nedelcu
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Drumul
Trebuia să știi că pe poteca asta o să mergi desculț, o să te lovești de vânt și-o să-ți sapi cu degetele frânte, pe tăblița inimii, orânduiri. În arșita zilei vei aduna nuiele de pe-un
E lună plină şi am gânduri şirete?!
E lună plină, sufletul m-a-nchis pe afară şi-n mine nici o lumină aripile care-mi cresc nu mai duc la odihnă zborul nu mi se mai pare firesc… Şi pe acelaşi cer de metil o eclipsa
Last chapter
Mă atârn de închipuirea ta, că aş putea ridica ochii din pământ. Să te iau în braţe. Dar nu aş săruta decât urmele episodului meu paranoic. Mi-aş coase rănile dacă aş ajunge la spini. Spinii
Vreau să iubesc în fiecare minut câte-o zi
În fiecare din noi e un înger ce moare tocmai când sufletul își revine din fire, suntem întrebați ai cui suntem fiecare... când tu, senin cobori dintr-o poveste, dacă spui că ți-e bine cu mine
Prefacerea de sine
Profeția spune că șapte ani după ce ultimul rege va urca pe tron se va naște Marea Împărăteasă, iar din acea zi numărați vor fi următorii șapte ani luați de câte trei ori până când
Același vis…
În spatele fiecărei aparențe, o poveste poate schimba imaginea întregii povești. În simbioza aceasta dintr-un izvor susură visul. Lucrurile se întâmplă lângă tine, auzi gândurile din jur, zilele trec, orașele sunt intacte. În vârtejul apei,
Formula de azi
Femeia este o ecuaţie necunoscută. Rezolvarea? Doar un logaritm o poate ridica la pătrat, îi elimină parantezele cu mulţimi de număr, până îl găseşte pe cel divizibil, îi scoate factorul comun şi o înalţă la
Ce spui, prietene, vii?
Eu, o torță purtată năvalnic de vânt, Iar tu, o rafală aprinsă ca mine, Ne-am izbit deodată frontal în cuvânt Și ne-am trezit suflând cu asprime, Căzând, îngenuncheați de cuvânt, la pământ. Rămasă o clipită
Uitarea de sine
Din groaza de a nu repeta greșeli ajungem să ne transformăm în cei pe care i-am urât cel mai mult. Pierdem din vedere ceea ce ne-a cauzat rănile sufletești și nu mai suntem în stare
În căutarea iubirii
Ochii verzi precum smaraldul privesc cu îngrijorare trandafirul roşu a cărui petale îşi pierdeau culoarea sângerie, cuprinse fiind de sumbra palidă a morţii. Trandafirii erau febleţea ei, trezind mereu în sufletul curat o emoţie duioasă.
Dar zilele acestea
Dar zilele acestea, iubito, cum de sunt, Atât de diferite, din cer până-n pământ? Apusuri ce ne lasă plutind peste visare Cu șoapte și păcate ce licăresc în mare. Natura ce renaște din soarele cu
Tu… Eu
Alunecăm ca două iluzii, suntem în acelaşi gând şi nu ne vedem, traversăm aceeaşi undă scăldată-n câmpiile din vis şi flăcările ei în faţa noastră se înalţă.... Dincolo de tânguirea trestiilor, dincolo de pietre, doar
Iluzii purificatoare
Murim in spini de chinuri Alungați si damnați in reverii Sălcii tăiate, plânsete valsate Ceață sângerie, reci abisuri Incolțiți de umbre ale nopții Trupuri goale, vlăstare tăiate Bătălii crâncene îndurerate Ecouri mute fara raspunsuri Dulci
Meditația dezidentificării
E o dualitate aici, în sinea mea, e ambivalență și e confuzie – mă cert eu cu mine. Eu însumi m-am întors împotriva mea: unde am ajuns s-a întors împotriva lui de unde am venit.