Un val plesneşte în noapte... Cuvintele vorbesc misterios prin tăceri, adânc inspiri sărutul. E noaptea din noapte, ca visul din vis, ca ochiul din lacrimă. Cineva invizibil mângâie păpădiile din zâmbetul ei, copil plutind în
Te astept de un veac si o clipa Gandul este scrisoare Fapta o crancena intemnitare Si totusi, visez o biata clipita Ochii nostrii sa prinda iar scantei Si adormiti sa ne ascundem sub tei Amurg
Lumini fade rosiatice Imbratiseaza orasul pustiu Atata durere muta zace In impatimitii de rachiu Unde sa fugi ? Toate`s duse Azi, ieri si maine e in van Dans timid in paturi roase Timp umbrit de
"Whenever I sign a garment with my name, I consider myself the creator of the masterpiece." (Paul Poiret, designer francez) Cred că nu există element de o eleganță și de o suplețe mai rarisimă decât
Un film trist ca o ultimă zi de mai... O femeie migrată în străinătate se întoarce în localitatea de baștină după ce își părăsise de câțiva ani familia constituită dintr-un soț violent și două fiice.
am doar 108 citite și înc-un infinit de răsfoit mi-s vorbe care încă nu-s rostite și muchii care trebuie de-ndoit am zâmbete lăsate-n așteptare și lacrimi care înca nu m-au învățat doar au săpat…și-n taina,
Inima mea are un dor nebun de iubire. Tresare la un zâmbet, la o privire... Se lasă fermecată și freamătă iubiri neîmpărtășite. Inima mea are un dor nebun de iubire, Dar, vai, lacrimile mele nu
Motto: ”Going where the hills are green And the cars are few and far.” (Pink Martini) Trebuie să îți placă ideea că timpul trece. Nu îți oferă nimic înapoi această trecere, nici istorii care să
Cu toții am avut o Balerină, în sufletul nostru. Cine este Balerina ta? A mea, seamănă cu Călătorul meu, cel puțin vreau să semene. Încă nu am întâlnit-o. Dar, o voi face, curând. O voi
Sufletul îmi plânge de dorința de a trăi. Nu vreau decât să pot ieși din acest loc sufocant. Lumea din juru-mi se agită pentru nimic. Nu le recunosc valorile. Nu vreau să o fac. Eu
Mă încearcă o dorință, care mă urmărește de mulți ani. Tainică. Chinuitoare. Pe care îmi vine greu să (mi-)o recunosc. Pe care o uit pentru o vreme, dar care reapare constant. Una ca o salvare,
Învață-mă să îmblânzesc zăpezile, să pot dansa cu primăvara, să-i aud inima cum bate, pulsul ei contopindu-se cu al meu. Să-i desprind de pe artere fiorul nopților pierdute înmugurind în sânul cuvintelor. Gândul să se
Sunt astăzi încercat de sentimente Privind cum se ivește o realitate nouă Simt cum mă prinde alene nostalgia A unui veac tăiat perfect în două… Am strâns în mine multe clipe vii Cu multe amintiri
Se stie ce'nseamna sa fie primavara! Dar nu se stie ca acolo, Aproape de marginea padurii, Se pot imita copacii... Si totusi , l-am vazut pe padurar Rupandu-si mugurii de pe gat De pe brate...
E seară, târziu. Străbat o stradă palid luminată de becul stâlpilor, case lipite, strâmte, pare că timpul s-a închis. Singuri, paşii mei răsună; în depărtare, adânc, doar umbra mea fidelă mi-i recunoaşte. La colţul străzii
