Atât de…
Atât de gol, deși loc nu mai ai; Atât de întreg, deși zdrobit în bucăți; Atât de plin, deși n-ai cui să dai; Atât de aici, deși prin alte părți; Atât de al său, deși
Anișoara Melnic
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Tu vezi în ea
Ardem clipe la temelii de catedrale, de sunete şi cuvinte grele, fără să poată să se mai nască. Suntem grăbiţi? Poate da, poate nu, ne complicăm când totul poate fi simplu! Tu vezi în ea
Planuri pentru o zi
Sub plasturi încep a-mi crește flori, iar din așteptări încă-mi mai picură tăios tăcerea. Am reluat, pe rouă, la pas, poteca bătută-n pietrele Cetății pentru că ieri, crezându-mă deja ajunsă, mi-am reamintit că trebuie să-mi
Întrebări cusute cu fir de diamant
Ştii tu despre trupul meu mic şi plin de viaţă, Despre jocurile mâinilor mele? Despre degetele lungi trecute prin păr alintându-l? Despre mângâieri uşoare în urma cărora prind contur? Ştii tu despre ce scriu eu
Plictis alb
Ningea frumos. Fulgii de zăpadă dansau o vreme cu umbra lor, grațios, în ritmul unui vifor ușor, înainte să se așeze pe asfaltul pudrat. Pământul era cald încă, pulsa încă prin ierburi timpurii, înainte de
Privirea Cerbului Înstelat spre nepătrunsul tainei
Ceas de seară, prin munţi călătoare, liniştea cade, sevă de frunze-cascade, Rouă, aburi şi ceaţă, drum şerpuit printre nori, galbena toamnă scaldă roşietic apus. Un Cerb argintiu, înstelat, se-opreşte în mijloc de drum în pădure,
Necuprinsul
Am cautat sa cuprind Necuprinsul ratacind Pe carari line Si urme de dor pline Cu amintiri goale si reci Vagi poteci Ale pasilor pierduti Disparuti In ceturile fine Ale uitarilor de sine Tanjind sa imbratisez
De n-ai mai…
De n-ai pleca de fiecare data, De-as opri inima in piept sa bata De n-ai zambi cand ma privesti, De-as sti acum ca ma iubesti... As vrea ca-ntregul Univers sa-mi spuna Ca toate visele din
Nimic nu trebuie scris numai o singură dată
Între viaţă şi moarte, între grafia vieţii şi grafia morţii, doar culoarea "a fi" îşi macină sunetele în primul şi ultimul zbor. Între viaţă şi moarte, primul om, primul vis, prima lacrimă, prima lumină şi
Nascuti in genunchi
Ne-am nascut in genunchi, o generatie botezata in suvoaie de nepasare si delasare scufundata in necunostinta totala intr-o bezna impusa letala. Si am crescut in genunchi derutati si confuzi supravegheati de priviri ratacite dezgolite de
Șarpele din camera de zi
Vine șarpele din camera de zi. Învie ușa și ascunde-te-n cămară. Sari prin fereastră. Urcă-te pe acoperiș. Zboară pe inorog. Zboară departe, cât mai departe. Vin-o după mine dacă poți. Zboară departe, până căluțul nu
Autopsia poetului
Ai creat poetul după chipul și asemănarea Ta, L-ai lăsat liber să-și descopere sufletul, și ce a rezultat? Disecând prin interiorul său, găsim organe atrofiate Bolnave de singurătate, ficatul, splina și rinichi Îmbibate în melancolie.
Note nocturne
în supermarket priveam buimacă zâmbetul formal al casierei la ora două noaptea, iar eu nu voiam decât să citesc fie și doar un rezumat la Divina comedie, nu îmi doream mult țigări sau pâine, mi
Dimensiuni
Nu era loc pentru mine într-o îmbrățișare în care încăpeau doar oase, căci oasele mele erau verzi și prindeau rădăcini ce ieșeau din îmbrățișare. Nu era loc pentru mine într-un simplu cuvânt, căci încă-mi citesc
Nană mare
Nană mare, cum mai e pe la tine? Mai sunt cocori ce-ţi vin la poartă Sau păsări ce-ţi aduc în cioc un dram de noroc? Mai şuieră vântu-n surdină printre merii din grădină? Ploaia ţi-a