Autopsia poetului

Ai creat poetul după chipul și asemănarea Ta,
L-ai lăsat liber să-și descopere sufletul, și ce a rezultat?

Disecând prin interiorul său, găsim organe atrofiate
Bolnave de singurătate, ficatul, splina și rinichi
Îmbibate în melancolie.

Inima, sătula de nefericire, a încetat să mai pompeze.
O arhitectură a unei lumii singuratice, frenetice,
Cu înclinație spre nefericire.

În interiorul lui s-au dus lupte crâncene, poate chiar războaie,
Dar nu de cucerire, ci mentale, pentru cunoaște,
Descoperirea unor taine.

S-a lăsat purtat până la hotarul dintre viață și moarte,
Că să găsească răspunsuri, să afle marile mistere,
Ce e dincolo de moarte?

Suprins de propria-i descoperire, a realizat că trebuie să moară
Că apoi să poată să trăiască, că trebuie să se piardă
Că să se regăsească…

Iar apoi a eviscerat viața și a găsit înăuntrul ei eternitatea cuvântului
Banalitatea, iubirea și durerea, dorința de absolut și Divinitatea…
Nebunia și pacea sufleteasca…

La autopsie s-a constat că poetul era bolnav de singurătate,
Cauza morții, sufletul sfărâmat sub greutatea poeziei.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Katherina Andreescu

Katherina Andreescu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu