Lasa-ma sa (te) iubesc!

Am ales sa ma las purtat pe aripile ei pana dincolo de nori, ca apoi sa cad din inaltul cerului si sa ma zdrobesc de stanci… sa ma ridic din nou, sangerand si sa ma desprind iar de pamant… sa imi indrept corpul incovoiat, precum flacara unei lumanari peste care ai suflat dar nu s-a stins. Imi iau din nou avant si imi imaginez ca zbor alaturi de tine, catre tinuturi indepartate, unde niciun rau nu ne poate ajunge, unde te voi ocroti cu credinciosie si te voi inveli in calduroasele vesminte ale dragostei nestavilite ce ti-o port in suflet.

Am ales sa imi indepartez teama de suferinta, incat in cele din urma sa nu o mai simt. Te iubesc fara masura, sufar deplin atunci cand esti departe. Ma indragostesc de tine in fiecare dimineata. Diluez chinul instrainarii tale, in fiecare seara, cu lacrimi si cuvinte nerostite.

Am ales sa fiu caldura inimii tale atunci cand ii este frig, cand gheata o cuprinde cu ghearele ei de clestar. Nu am trait bucurie mai desavarsita decat in clipele cand ma privesti cu drag…

Te caut necontenit, in tot ce vad, simt si traiesc, in pofida sentimentului de zadarnicie ce imi da adesea tarcoale… te iubesc in supradoze de curaj amestecat cu nebunie.

Cand ma ratacesc, cand infernul indoielii si nesigurantei pune stapanire pe mine, unica salvare este sa te iubesc si mai mult. Nu cunosc si nu intrevad o alta cale de iesire din tenebrele absentei tale.

Am descoperit ca, devenind captivi in propria amagire cotidiana, ne indepartam de iubire , ne golim de sens si in cele din urma, uitam sa mai simtim. Teama va anihila orice palpitatie, ratiunea va innabusi orice fior al inimii. Ne preschimbam astfel, treptat, in palide siluete ce anima un tablou dezolant, creionat in glaciale nuante de gri.

Nu ma sfiesc sa iti marturisesc ca viata mea se asterne tacuta… ca gravitez intre clipe precum fulgii de nea plutesc intre cer si pamant, asteptand cuminti sa se intrupeze in forme si contururi immaculate… ca tanjesc dupa tine si astept (de fiecare data!) cu infrigurare extazul unic si irepetabil al prezentei tale.

Te iubesc, femeie!

(Gabriel Tihoi)

Gabriel Tihoi

Gabriel Tihoi De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu