Trăim într-un secol al vitezei de parcă am fi într-un maraton continuu. Ne-am așezat frumos la linia de start și tacit am acceptat nonverbalul societății în care trăim. Alergăm dar nu știm pentru ce alergăm,
Ce rănește, oare, sufletul mai tare? Dacă nu, singurătatea, e cea care doare Nu umilințele, nici multele răni ce-au curs Chiar dacă astăzi pare sfâșiat de-un urs. Ce rănește, oare, sufletul mai tare? Dacă nu,
Ar fi puțin să-ți spun doar "te iubesc" Căci ce simt e departe de a fi lumesc Doar ochii trebuie să se întâlnească Să vezi ce cuvintele nu pot să rostească. Ar fi puțin să-ți
Astăzi vreau doar să visez Să scot oameni din povești Cu gândul să-i îmbrățișez Amintiri să torn în cești. Poteci uitate să traversez Cu penița minții să le creionez Fără a le tranforma în noroi
Fiecare om e o pâlpâire vie. O ființă care își petrece viața într-o lume. Lumea cea pe care o vede, o simte, o aude, o clădește. Pentru el nu contează acel lung șir de cifre
O lume își deschide orizontul când oamenii care o locuiesc devin deschiși la a conlucra. Pentru că doar împreună putem schimba ceva. E adevărat că ne lovim de constante dar există atât de multe variabile
De cele mai multe ori omul se ascunde în spatele "vremurilor". Vremea, un cuvânt care cuprinde mai mult decât o viață de om. Care cuprinde povești, șanse și neșanse, pace și războaie îmbrăcate de pământ
Între prezent și trecut - o perdea de ceață Pe care gândul ușor o dezbracă Îți pune în față imagini ce dau viață Unor sentimente ce trupul ți-l îmbracă. Între prezent și trecut - un
Un an se termină, un altul tocmai începe. Speranțe vii, pahare cu vin și focuri de artificii. Chiar dacă nu suntem autorii unei cărți cunoscute, fără să ne dăm seama, noi suntem aceia care scriem
Pornind de la ideea "zilele nasc întrebări, nopțile visuri; zilele nasc frământări, nopțile abisuri", îți dai seama că atât lumina cât și întunericul au propria lor voce. Că alcătuiesc un univers a cărui adâncime rămâne
Binele acela care urmează viața e atât de subiectiv, când te gândești că pentru fiecare el înseamnă altceva. E un amestec care se supune unor legi morale și uneori imorale. Binele acela e construit cărămidă
Nu am plecat și nu voi pleca nicicând. Mă simți? ...Sunt tot acolo unde mă ții ascuns. Ți-am lăsat cheia să cunoști al meu gând, Dar din păcate cunosc doar al tău plâns. Căci văd
Da, îți voi desena interiorul! Așa cum l-am descoperit. Simplu, fără să îi pierd fiorul Chiar dacă cu grabă l-ai acoperit. Și să povestesc fiecare cărare Pe care cu drag eu am pășit Cum mă
Nimic nu este mai scump pe lume decât mama. Acea persoană care se dăruiește cu totul pentru binele copiilor săi. Cea care oferă drept hrană cele mai valoroase ingrediente. Grijă, încredere, iubire. Iar cordonul ombilical
De ce sunt atât de importanți oamenii care te înconjoară? Pentru că sunt cei care te formează. Fiecare își lasă amprenta asupra ta, într-un mod constructiv sau mai puțin constructiv. Însă, orice om pentru a