Fiecare om e o pâlpâire vie. O ființă care își petrece viața într-o lume. Lumea cea pe care o vede, o simte, o aude, o clădește. Pentru el nu contează acel lung șir de cifre care îl adună la grămadă alături de semenii săi. Nu, pentru el contează mâna aceea de oameni în jurul căreia se învârte viața sa. Dorințele, aspirațiile, nevoile, sunt cele care dau sens lumii sale.
Iar fiecare lume e o reflectare a întregului. Cu munții săi, cu dealuri, câmpii , poteci, cu cerul său luminat de soare sau cu norii ce dorm în tăcere, cu ploile pe care le varsă liniștit sau cu tunete și fulgere.
Fiecare om, fiecare experiență, fiecare pas pe care îl facem schimbă lumea noastră. Îi dă o altă formă, o altă culoare, consistență, iar pentru fiecare dintre noi, lumea noastră însemnă altceva.
Atâta timp cât valorile și modul de viață ne sunt diferite e imposibil ca în momentul în care o lume atinge o altă lume să nu se lovească de necunoscute, de lucruri care nu le leagă și care pot da naștere unor conflicte. Diferențele sunt mult mai usor și repede de sesizat decât ceea ce ne leagă.
Împărțind același univers, avem nevoie unul de celălalt, un lucru pe care viața ni-l demonstrează zi de zi. Toate curentele care încearcă să ne aducă la un numitor comun, nu reușesc să stingă în noi unicitatea. Iubirea e cea care reușește să trezească omul adormit de interesele altora, solidaritatea, compasiunea mișcă masele de oameni în a lupta în aceași direcție.
Lumile noastre se întrepătrund, nevoia de subzistență ne mobilizează iar credința e cea care ne întărește. Acceptarea oamenilor așa cum sunt, empatia sunt doar câteva ingrediente care fac ca viața trăită împreună să fie una trăită în armonie, dădătoare de pace. Pentru că Universul e suma tuturor lumilor noastre. Și toți suntem părți ale aceleiași lumi.
